Caz unic în astronomie care i-a contrariat pe cercetători: o stea a explodat, a supravieţuit, apoi a explodat din nou după 60 de ani

Numită iPTF14hls, supernova a fost descoperită în 2014 şi la început arăta ca o altă supernovă obişnuită şi a fost clasificată în Tipul II-P, scrie Science Alert.

În supernovele de acest tip, miezul unei stele masive se transformă într-o stea neutronică, trimiţând o undă de şoc prin stratul bogat în hidrogen care o acoperă, trimiţând materialul în spaţiu, acolo unde este ionizat.

• Multivitaminele zilnice ar putea încetini ușor îmbătrânirea biologică
• Câtă energie consumă creierul uman? Vom putea construi vreodată un computer la fel de eficient?

Trăsăturile supernovei în cauză erau identice cu cele ale unei supernove de acest tip. La câteva luni după prima observaţie în 2014, astronomii au observat ceva nemaiîntâlnit: s-a reaprins.

După 600 de zile de observaţie, lumina acesteia a scăzut şi crescut în intensitate în repetate rânduri – cel puţin în cinci ocazii. De obicei, supernovele ajung la un maxim de lumină, strălucesc pentru câteva luni, apoi încep să se întunece.

Acest comportament neobişnuit este doar vârful aisbergului. Când savanţii de la Observatorul Las Cumbres şi de la Universitatea California Santa Barbara (UCSB) au examinat datele din trecut, au găsit ceva uimitor – a avut o explozie exact în aceeaşi locaţie în 1954.

„Supernova dă peste cap tot ce ştiam despre modul de funcţionare al lor”, a precizat cercetătorul Iair Arcavi, membru al echipei de cercetare.

Într-o lucrare publicată recent în revista Nature, cercetătorii au calculat că steaua iPTF14hls era mare, de cel puţin 50 de ori mai masivă decât Soarele. De fapt, „supernova iPTF14hls poate fi cea mai mare explozie solară văzută vreodată”, a precizat Lars Bildsten, directorul Kavli Institute for Theoretical Physics al UCSB.

Cercetătorii susţin că acest eveniment apare în cazul stelelor masive (95-130 mase solare). Fiecare explozie a miezului înlătură 10-25 de mase solare, pierzând în greutate, iar procesul se repetă până când steaua devine o gaură neagră.

„Aceste explozii puteau apărea numai la începutul universului şi ar trebui ca astăzi să fie extincte”, a precizat Andy Howell, unul dintre membrii echipei. „Este ca şi cum ai găsi un dinozaur în viaţă. Dacă l-ai găsi, te-ai întreba dacă este într-adevăr un dinozaur”.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

O supernovă ar putea distruge viaţa de pe Terra. Ce spun cercetătorii?

Explozia unei supernove aflate la milioane de ani lumină de Pământ a putut fi captată, în premieră, de către cercetători

Einstein a greşit? O supernovă bizară ar putea schimba pentru totdeauna viteza luminii

Ce era de fapt steaua din Betleem? Explicaţia ştiinţifică