România a pierdut două locuri în clasamentul mondial privind siguranţa copilăriei
Prima pagină D:News

România a pierdut două locuri în clasamentul mondial privind siguranţa copilăriei

06.01.2018 | ● Vizualizări: 171

Mai mult de jumătate dintre copiii din întreaga lume - peste 1,2 miliarde - trăieşte sub ameninţarea conflictelor militare, a sărăciei extreme sau a discriminării care se manifestă în special împotriva fetelor, arată datele ultimului raport global al organizaţiei internaţionale Save the Children. România ocupă locul 54 din 175 de ţări monitorizate, în ceea ce priveşte securitatea copilăriei, cu o rată a abandonului şcolar în creştere, care accentuează vulnerabilitatea copiilor: 13,9 faţă de 12,1, anul trecut.

Cu ocazia Zilei Internaţionale a Copilului, raportul intitulat sugestiv Multiplele chipuri ale excluziunii arată cum cele trei fenomene cheie (războiul, sărăcia extremă şi discriminarea) sunt responsabile de privarea copiilor de copilărie, în întreaga lume. 
 
Această a doua ediţie a raportului măsoară siguranţa copilăriei în 175 de ţări, surprinzând statele unde copilăria este cea mai ameninţată din cauza sănătăţii precare, a malnutriţiei, a excluziunii educaţionale, a exploatării copilului prin muncă şi a unor fenomene grave, cum sunt violenţa extremă, căsătoria timpurie şi naşterea în adolescenţă. România ocupă locul 54 din 175 în raport, faţă de locul 52 în anul precedent , la egalitate cu Mauritius şi sub ţări ca Bulgaria ori Tunisia (locul 48), Kazahstan (45), Ucraina (43), China (40) şi Belarus (35). Domeniile de analiză au fost următoarele şapte: rata mortalităţii infantile, malnutriţia copiilor, neparticiparea şcolară, exploatarea prin muncă, căsătoriile timpurii, sarcina în adolescenţă şi violenţa extremă asupra copilului.  Pentru capitolele malnutriţie şi exploatării muncii copilului, nu sunt date despre România, acestea nefiind transmise de către autorităţi, în anii anteriori. 
 
Primul loc, în respectarea dreptului la copilărie, este ocupat de Slovenia şi Singapore, urmate de Norvegia, Suedia şi Finlanda. Pentru al doilea an consecutiv, opt ţări din Africa de Vest şi Centrală se află pe ultimele poziţii ale clasamentului, cu Nigerul pe ultimul loc. 
 
Vulnerabilităţile României surprinse de raportul global Multiplele chipuri ale excluziunii sunt următoarele:
1. Mortalitatea sub vârsta de cinci ani
Lipsa unei acoperiri cu servicii medicale universale, precum şi lipsa unei alimentaţii suficiente şi o calitate slabă a apei potabile îi expune pe cei mai dezavantajaţi copii la un risc foarte ridicat de deces. Aceste cauze sunt valabile şi pentru România, care se numără printre ţările europene cu cel mai ridicat număr de decese ale copiilor sub cinci ani – 9,0 la o mie de naşteri, la mare distanţă de media europeană de 3,7.
Acest capitol înregistrează, totuşi, un progres, faţă de anul trecut, când rata mortalităţii sub vârsta de 5 ani se situa la valoarea de 11,1 decese la mia de naşteri. O îmbunătăţire mai accentuată a situaţiei la acest capitol, fără însă să însemne o apropiere de rata medie a Uniunii Europene, a înregistrat şi rata mortalităţii infantile la copii sub 1 an, în 2016, cu o evoluţie de la 10,1‰ în 2011, la 7,3‰ în 2016. Media europeană este de 3,5‰. 
2. Copii cu copii – riscurile sarcinii în adolescenţă
Efect al lipsei accesului la îngrijiri şi educaţie pentru sănătatea sexuală şi a reproducerii, rata naşterilor înregistrate în rândul adolescentelor între 15 şi 19 ani este cea mai îngrijorătoare, România înregistrând 34 de naşteri la 1.000 de adolescente. În Europa, doar două state prezintă o situaţie relativ mai gravă: Bulgaria şi Georgia, cu valorile de 36,8, respectiv 38,3 de naşteri. Este un semnal de alarmă faptul că România se confruntă cu un număr mai mare de naşteri în adolescenţă decât state precum Rwanda (25,6), Trinidad Tabago (30,8), Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3), Mauritius (28,3).
În 2016, dintr-un total de 189.780 de naşteri, 17.600 de fete cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani au devenit mame, iar 600 de bebelusi au fost aduşi pe lume de adolescente mai mici de 15 ani.  Datele Salvaţi Copiii România, obţinute în urma unei anchete sociologice de teren realizate în 2017, arată că şase din zece mame adolescente nu au avut niciodată acces la informaţii privind sănătatea reproducerii sau educaţiei sexuale, iar şapte din zece nu au beneficiat niciodată de planificare familială. 
 
3. Impactul devastator al căsătoriilor timpurii
Căsătoria înainte de vârsta de 18 ani reprezintă o încălcare a drepturilor copiilor şi este ilegală într-un număr tot mai mare de ţări. Căsătoria timpurie are consecinţe devastatoare pentru viaţa unei fete, a cărei copilărie se termină mult prea curând, prin intrarea forţată în perioada de maturitate şi maternitate, înainte de a fi pregătită din punct de vedere fizic şi mental. Ele se simt adesea lipsite de putere şi sunt private de dreptul la sănătate, educaţie şi siguranţă. Căsătoria timpurie îi afectează, de asemenea, şi pe băieţi, însă într-o măsură mult mai redusă decât în cazul fetelor.
În privinţa acestui indicator, România nu a ieşit din zona de risc, deşi legislaţia permite căsătoria doar între majori, copiilor mai mari de 16 ani fiindu-le permisă doar în cazuri excepţionale în temeiul unui aviz medical, cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui şi cu autorizarea din partea instanţei de tutelă. Astfel, în România, 6,7% dintre adolescenţi cu vârsta între 15 şi 19 ani s-au căsătorit, procent mai ridicat decât cel din ţări precum Albania, Ghana, Namibia, Kazahstan, Mongolia, Iordania, Sri Lanka ori Swaziland. 
4. Lipsa educaţiei ca factor de menţinere a copiilor captivi în sărăcie
La indicatorul neparticipare şcolară (copii în afara sistemului de educaţie) în ciclul primar şi gimnazial, România rămâne printre ţările care se confruntă în mod serios cu această problemă, cu un procent în creştere faţă de raportul din 2017 – de 13,9, faţă de 12,1, îngrijorător la nivel european. Continuând comparaţia cu statele europene, România este depăşită doar de Moldova, cu o rată a neparticipării şcolare de 17,9%. În ţări precum Bolivia, Congo, China, Haiti, Mexic ori Guyana, rata neparticipării şcolare a înregistrat scăderi semnificative, aflându-se la un nivel mai scăzut decât al ţării noastre.
Conform Institutului Naţional de Statistică (INS), în 2016, 282.000 de copii din România, cu vârsta între 7 şi 17 ani, nu urmau nicio formă de învăţământ, iar în anul şcolar 2015/2016, 30.504 de copii din ciclul primar şi gimnazial şi 26.722 de liceeni sau elevi ai învăţământului profesional au abandonat şcoala. 
Deşi Legea 1/2011 privind educaţia naţională prevede, în mod imperativ, în art. 8, că ”Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv”, acest deziderat a fost anual blocat invocându-se argumente de natură politică sau economică, în detrimentul obligaţiei fundamentale de asigurare a respectării dreptului la educaţie de calitate al copiilor. În România, cheltuielile pentru educaţie s-au situat, în perioada scursă de la adoptarea Legii 1/2011, la nivelul de 3% din PIB, cu o creştere în 2016 (3,03% în 2012, 2,8% în 2013, 3,0% în 2014, 3,1 în 2015 şi 3,7% în 2016), fiind una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană , a cărei medie a înregistrat 4,7% în 2016, ţări precum Ungaria, Slovenia, Polonia şi Estonia alocând între 4,9% şi 5,9%. 
5. Rata omuciderilor cu victime copii şi adolescenţi
Rata omuciderilor se calculează ca procent la 100.000 de persoane între 0 şi 19 ani. România a înregistrat un procent de 0,5, plasându-se, în Uniunea Europeană, printre ţările cu un nivel ridicat de victime ale violenţei extreme, doar cinci ţări având o rată mai ridicată (Lituania, Germania, Letonia, Finlanda şi Suedia).
 
În vreme ce, în decursul ultimului an, situaţia s-a îmbunătăţit pentru 95 de state măsurate în raport, în alte 40 de ţări condiţiile de viaţă pentru copii s-au înăsprit.
 
Mai mult de un milliard de copii trăieşte în ţări afectate de sărăcie; 240 de milioane trăiesc în ţări afectate de conflict şi peste 575 de fete trăiesc în ţări unde discriminarea de gen este prezentă.
Aproape 153 de milioane de copii trăiesc în 20 de ţări afectate de toate cele trei ameninţări – incluzând aici Sudanul de Sud, Somalia, Yemen şi Afganistan.
Malnutriţia, bolile şi îngrijirea medicală inadecvată ucid de 20 de ori mai mulţi copii decât cei ucişi în zone de război şi conflict violent.
Incidenţa exploatării prin muncă a copilului în state afectate de conflict armat este de 77% mai mare decât media global. Conflictele vulnerabilizează suplimentar fetele, prin fenomenul căsătoriei timpurii.
Sunt de trei ori ori mai multe naşteri în rîndul fetelor sărace, decât în rândul celor care trăiesc în familii bogate.
Save the Children cere guvernelor să se asigure că niciun copil nu moare din cauze prevenibile sau tratabile, nu este supus violenţei extreme, nu este privat de viitorul său ca rezultat al malnutriţiei, căsătoriei timpurii sau forţate, sarcinii timpurii sau muncii forţate şi că toţi copiii au acces la educaţie de calitate. 
 

 

Tag-uri: copii | abandon | amenintare | conflict