Prima pagină Istorie

Aceasta poate fi descoperirea deceniului: o fosilă de om datează de acum 300.000 de ani, cu 100.000 de ani mai mult decât se ştia anterior

Alexandru Voiculescu | 06.09.2017 | ● Vizualizări: 8250

De multe decenii, cercetătorii au căutat originea speciei noastre în Marele Rift siro-african, din estul Africii. Acum, drumul căutării fosilelor primilor Homo Sapiens a luat o întorsătură spre vestul continentului, în Maroc, într-o peşteră numită Jebel Irhoud, unde craniul descoperit a fost datat la 300.000 de ani, fiind cea mai veche dovadă a existenţei omului de până acum, cu 100.000 de ani mai mult decât cea mai veche fosilă descoperită anterior.

Descoperirea, publicată în revista Nature, sugerează că la Homo sapiens primele trăsături dezvoltate au fost cele ale feţei, în timp ce craniul a rămas alungit, precum cel al strămoşilor arhaici. De asemenea, descoperirea sugerează că primele capitole ale poveştii speciei noastre au avut loc în toată întinderea continentului african, scrie Science Magazine.

Descoperirea unui craniu a fost realizată încă din 1961, atunci când minerii care exploatau barit au dat peste un craniu fosilizat la Jebel Irhoud, la 75 de kilometri de coasta de vest a Marocului. Având cutia craniană mare, dar formă primitivă, s-a crezut iniţial că acest craniu aparţine unui neanderthal. În 2007, cercetătorii l-au datat la 160.000 de ani, aparţinând probabil speciei H. heidelbergensis, care se presupune că este strămoşul atât al neanderthalilor, cât şi al oamenilor. Datarea s-a făcut pe baza analizei radiometrice a dentiţiei. Oricum, craniul părea mai primitiv decât cele mai vechi fosile de H. sapiens.

Aceste fosile au fost găsite în estul Africii, zonă care a fost considerată leagănul evoluţiei umane. La Herto, în Etiopia, cercetătorii au datat cranii vechi de 160.000 de ani. Mai la sud, la Omo Kibish, două cranii au fost datate acum 195.000 de ani, reprezentând şi cele mai vechi dovezi ale existenţei omului (imaginea de mai jos). Michael Petraglia, de la Institutul Max Planck, a precizat că „mantra a fost că speciaţia lui Homo sapiens a avut loc acum aproximativ 200.000 de ani”.

Credit: G. Grullón/Science

Unii cercetători consideră că urmele speciei noastre sunt chiar mai vechi. Spre exemplu, geneticienii datează separarea  oamenilor de rudele noastre cele mai apropiate, neanderthalii, acum cel puţin 500.000 de ani. Astfel, există ipoteza că, undeva în subsolul Africii, există fosile de om chiar mai vechi de 300.000 de ani.

„Am fost foarte norocoşi. Nu am aflat doar vârste, ci şi mai mulţi hominizi”

Unii dintre puţinii oameni de ştiinţă care au continuat să aibă în vedere craniul de la Jebel Irhoud a fost paleoantropologul francez Jean-Jacques Hublin, care şi-a început cariera în 1981, studiind o falcă găsită în această peşteră. Când s-a mutat la Institutul Max Planck, a avut posibilitatea să primească finanţare pentru a redeschide peştera (acum surpată). Echipa lui Hublin a început excavările în 2004, sperând să dateze stratele de sediment intact şi să le asocieze stratului unde s-a realizat descoperirea. „Am fost foarte norocoşi. Nu am aflat doar vârste, ci şi mai mulţi hominizi”, adaugă Hublin.

Aşadar, echipa are acum fragmente de cranii, fălci, dinţi şi oase de la membre de la cel puţin cinci indivizi, inclusiv de la un copil şi un adolescent. Toate acestea provin dintr-un singur strat care mai conţine şi unelte de piatră. În urma analizelor asupra craniilor, Hublin împreună cu colegul său Philipp Gunz, paleoantropolog la Institutul Max Planck, s-a observat că acestea au similarităţi cu craniul descoperit în 1961: trăsături faciale similare oamenilor moderni, dar craniul alungit şi dinţii mari trădau trăsături primitive.

Credit: PHILIPP GUNZ, MPI EVA LEIPZIG

Aşadar, fosilele sugerează că feţele au dezvoltat trăsăturile moderne înaintea rotunjirii cutiei craniene- aceste trăsături moderne ale craniului se observă abia în fosilele de la Herto de acum aproximativ 200.000 de ani. „Este o poveste lungă - nu a fost doar o zi, iar aceşti oameni au devenit moderni,” a mai spus Hublin.

De asemenea, neanderthalii au urmat acelaşi tipar: fosilele de acum 400.000 de ani descoperite în Spania prezintă cranii alungite cu trăsături faciale specifice neanderthalilor de vârstă mai recentă. „Este un argument plauzibil că feţele au evoluat primele”, precizează paleoantropologul Richard Klein, de la Stanford University din Palo Alto, California.

„Din punct de vedere al datării, cred că am făcut o treabă destul de bună”

Totuşi, cercetătorii nu cunosc ce a determminat această evoluţie. O ipoteză are legătură cu uneltele arse din silex, fiind şi o dovadă că oamenii de la Jebel Irhoud controlau focul. Uneltele au ajutat, de asemenea, la datarea fosilelor. Arheologul Daniel Richter, de la Max Planck, a folosit o tehnică de termoluminiscenţă pentru a măsura timpul trecut de la încălzirea (cu foc) a mineralelor din silex. Astfel, a obţinut 14 date a căror medie este de 314.000 de ani, cu o marjă de 280.000 - 350.000 de ani. Aceasta se potriveşte cu o datare radiometrică a dinţilor care are o medie de 286.000 de ani (254.000 - 318.000 ani).

Aceste descoperiri sugerează că datele precedente erau eronate. Un argument în plus este reprezentat de datarea anumitor specii de zebră, leopard şi antilopă găsite în acelaşi strat - aproximativ 300.000 de ani. „Din punct de vedere al datării, cred că am făcut o treabă destul de bună”, a precizat Bert Roberts, cercetător la Universitatea Wollongong din Australia.

Hublin a precizat ulterior: „am realizat că am prins chiar rădăcina întregii linii evolutive a speciei”. Din cauza naturii sale tranziţionale, este însă destul de greu de clasificat. Paleoantropologul Alison Brooks, de la George Washington University, a numit-o „un H. heidelbergensis foarte evoluat”. Totuşi, cercetătorii consideră că are similarităţi cu H. sapiens.Craniul seamănă ca ceva ce poate fi la rădăcina linii evolutive a omului”, precizează Klein, care mai adaugă şi că ar trebui să-i numim „protomoderni, nu moderni”.

„Evoluţia lui H. sapiens a avut loc la scară continentală”

Echipa nu propune ca populaţia de la Jebel Irhoud să fie direct legată de oameni, ci mai degrabă aceşti oameni arhaici făceau parte dintr-o populaţie mai diversă care se întindea pe tot continentul Africii, în perioada în care Sahara era verde, acum 300.000 - 330.000 de ani, care mai apoi a evoluat într-un grup care a dus la oamenii moderni. „Evoluţia lui H. sapiens a avut loc la scară continentală”, precizează Gunz.

Această imagine este susţinută şi de descoperirile echipei lui Hublin. Uneltele şi procedeul acestora de fabricare este caracteristic Epocii medii a Pietrei şi a fost inventat de specia arhaică H. heidelbergensis, conform cercetătorilor de până acum.

De asemenea, noua descoperire va ajuta savanţii să dateze şi să clasifice mai multe fosile din Africa, ce au o combinaţie de caracteristici moderne şi primitive. Un exemplu în acest sens este craniul descoperit la Florisbad din Africa de Sud, care are o vârstă de 260.000 de ani şi care poate fi un Homo sapiens. Noua abordare poate ajuta la realizarea unei distincţii clare dintre Homo sapiens şi Homo naledi, care trăia în acea perioadă în Africa de Sud.

Legăturile între cranii şi unelte pe întreg teritoriul Africii în această perioadă şi probabil chiar înainte arată „un fenomen pan-african, cu populaţii care se extind şi se micşorează pe întreg continentul”, precizează Brooks.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Cum s-au cunoscut Homo Sapiens şi Omul de Neanderthal. Descoperire de excepţie făcută într-o peşteră din Munţii Altai - FOTO+VIDEO

Evoluţia umană a fost mult mai complicată decât se credea. Strămoşul până acum necunoscut al omului

O descoperire remarcabilă rescrie istoria. Strămoşii omului erau cel puţin la fel de avansaţi ca Homo sapiens

10 verigi lipsa din evolutia umana