Crimele din înalta societate: Femeile care au ucis din dragoste, lăcomie sau răzbunare

Elizabeth Branch

Elizabeth Branch a fost o văduvă din Anglia secolului XVIII, fiind cunoscută pentru cruzimea cu care îşi trata servitorii. Născută în Bristol, Elizabeth era deţinătoarea unei averi remarcabile moştenite de la tatăl său, precum şi averea moştenită de la soţul său Benjamin Branch. După moartea acestuia din 1730, a devenit tot mai violentă, implicând-o şi pe fiica sa în acţiunile sale crude, conform List Verse. 

• Ziua în care sute de mii de oameni au ieşit în stradă pentru Regele Mihai
• România și pierderea Dobrogei. Ionel Brătianu: „Soarta Dobrogei nu depinde de stipulațiile păcii de la Bucureşti”

Într-o zi din 1740, fiind enervată de una dintre servitoare sale de doar 13 ani, Branch împreună cu fiica sa au început să o bată pe tânără. Toată scena a avut loc în faţa lăptăresei, care a depus mărturie împotriva ambelor femei la proces. Lăptăreasa a fost forţată să plece, iar când s-a întors a găsit-o pe servitoare moartă. Elizabeth a afirmat că a decedat din cauze naturale, grăbind înmormântarea acesteia. Suspiciunile i-au împins pe localnici să dezgroape cadavrul tinerei care a fost analizat de chirurgii locali. Tânăra murise din cauza fracturilor multiple rezultate în urma bătăii extrem de violente. În urma procesului, Elizabeth şi fiica sa Betty au fost spânzurate pe 3 mai. 

Metta Fock

Metta Flock a fost  condamnată pentru o triplă crimă, în 1810, fiind executată pentru uciderea soţului a fiului şi a fiicei sale. Deşi atât Metta, cât şi şoţul ei, sergentul Henrik Johan Fock proveneau din familii nobile, avea probeleme financiare.  Zvonurile au început să apară privind aventura femeii cu paznicul unui teren de vănătoare, Johan Fagercrantz. În 1802, Henrik şi cei doi copii ai familiei Fock au murit. Localnicii au suspectat că Metta i-ar fi otrăvit cu arsenic pentru a putea fi cu amantul său. Fagercrantz a mărturisit că este amantul lui Metta şi a fost condamnat la 28 de zile de pedeapsă, în care avea voie să consume doar apă şi pâine. Metta a fost arestată în 1805, moment în care a susţinut că membrii familiei sale au murit din cauza variolei. Însă judecătorii nu au crezut, iar femeia a fost condamnată la carceră, fiind considerată un pericol pentru societate. Metta a devenit prima femeie din Suedia încarcerată în cadrul fortăreţei Carlsten. A mărturisit în cele din urmă, în 1809, moment în care a fost decapitată şi cavadrul ei a fost ars. 

Elizabeth Jeffries

Născută în 1727, Elizabeth Jeffries a rămas orfană de la o vârstă fragedă. La vârsta de cinci ani, fata a fost adoptată de către unchiul său bogat, Joseph. Bărbatul nu avea niciun copil, aşadar dorea să îi lasă întreaga avere fetei cu condiţia ca ea să aibă un comportament civilizat. 

 Însă această condiţie era împotriva naturii femeii, iar în cele din urmă unchiul său a început să o ameninţe că o va scoate din testament ca unică moştenitoare. Astfel, Elizabeth s-a decis să-l ucidă pe bărbat împreună cu iubitul său, grădinarul John Swan. Cei doi au angajat un alt sevitor numit Matthews să îi împuşte pe Joseph, însă în noaptea de 3 iulie, 1751, tânărul nu a avut curajul să realizeze crima. În cele din urmă, Elizabeth şi Matthews l-au ucis pe bărbat, încercând un jaf în care conform mărturiilor lor a fost implicat şi Matthews. După ce Matthews a fost arestat, bărbatul a mărturisit întregul complot al celor doi îndrăgostiţi, fapt ce a dus la spânzurarea celor doi în 1752. 

Beatrice Cenci

Deşi a murit acum mai bine de 400 de ani, legenda sa încă este cunoscută de locuitorii Romei,  aceştia susţinând că fantoma femeii apare în oraş în fiecare an de aniversarea morţii ei. Povestea femeii a inspirat nenumpăraţi artişti, printre care Alexander Dumas, Percy Bysshe Shelley şi Stendhal. Năcută într- familie bogată în 1577, Beatrice era fiica lui Francesco Cenci, un aristocrat violent şi sadic care îşi utiliza toată averea pentru a scăpa de închisoare pentru crimele pe care le realiza. La scurt timp, fraţii tinerii au părăsit casa bărbatului, singura care a trebuit să îndure oroile tatălui fiind Beatrice. Însă, cu ajutorul fratelui său Giacomo, a încercat să-l otrăvească pe Francesco, apoi  l-au lovit cu un ciocan în cap, aruncând cadavrul de pe balcon pentru a înscena moartea. În ciuda eforturilor lor de a-şi dovedi nevinovăţia, cei patru fraţi au fost găsiţi vinovaţi de crimă. Beatrice şi sora sa Lucrezia au fost duse pe podul Sant’ Angelo unde au fost decapitate, în timp ce Gacomo a fost înnecat, iar Bernardo vândut ca sclav. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: