Prima pagină Istorie

Primul simbol al cifrei zero a fost descoperit într-un mansucris indian străvechi. Cifra zero este una dintre cele mai mari reuşite ale istoriei matematicii

Oana Bujor | 09.17.2017 | ● Vizualizări: 3611
Sursa: Universitatea Oxford     + zoom
Galerie foto (1)

Descoperirea cifrei zero reprezintă una dintre cele mai mari reuşite ale istoriei matematicii. În prezent, cercetătorii au reuşit să determine originea acestei cifre într-un text indian antic, cunoscut cu denumirea de manuscrisul Bakhshali.

Prin intermediul datării cu radiocarbon, specialiştii au putut analiza fragmentele de text inscripţionate pe 70 de piese de coajă de mesteacăn. Textele conţin sute de zerouri şi provin din secolele III-IV, informează The Guardian. 

Cercetătorii consideră manuscrisul cea mai veche atestare a originii simbolului zero pe care îl utilizăm şi în prezent. ''În prezent, conceptul de zero este utilizat la nivel global, întreaga lume digitală se bazează de fapt pe nimic sau ceva. Dar a fost un moment în care această cifră nu exista,'' a declarat Marcus du Sautoy, profesor de matematică din cadrul Universităţii Oxford. 

Manuscrisul Bakhshali a fost descoperit în 1881 în apropierea satului Bakhshali (regiunea Pakistanului din prezent). Traducerea textului scris în sanscrită sugerează că manuscrisul era utilizat sub forma unui manual pentru comercianţii de pe Drumul Mătăsii, în el fiind incluse exerciţii practice de artimetică şi algebră. În cadrul documentului zero nu figurează ca o cifră, ci ca un înlocuitor într-un sistem numeric. 

Însă simbolul punctului din cadrul manuscrisului este cel care a evoluat în cele din urmă în simbolul pe care îl utilizăm şi astăzi.  Dezvoltarea cifrei zero ca un concept matematic ar fi putut fi inspirat de către tradiţia filozofică din regiune de contemplare a vidului. 

În cadrul ultimului studiu, au fost extrase din manuscris trei exemple ale cifrei, analizate ulterior în cadrul Oxford Radiocarbon Accelerator Unit. Rezultatele au dovedit că cele trei probe provin din trei secole diferite, una din anii 224-383, al doilea între 680-779 şi al treilea între 885-993. DIferenţa anilor i-a intrigat pe cercetători cu privire la modul în care manuscrisul a fost contopit într-un singur document. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: