Prima pagină Istorie

Patru fortificaţii germane din Al Doilea Război Mondial sunt înfricoşătoare şi uimitoare şi spun povestea unui război nemilos

Alexandru Voiculescu | 10.29.2017 | ● Vizualizări: 2633
Captură foto: youtube/Le Monument préféré des Français     + zoom
Galerie foto (4)

Zidul Atlantic era un sistem amplu de defensivă de coastă şi fortificaţii construite de Germania nazistă între 1942 şi 1944, de-a lungul coastei Europei continentale şi Scandinavia, pentru a apăra împotriva invaziei aliate. În această lungă linie, germanii au construit structuri impresionante de beton care rezistă şi astăzi şi care, fiecare, spune câte o poveste.

La construirea sistemului au participat aproximativ un milion de francezi. Zidul era frecvent menţionat în propaganda nazistă, unde dimensiunile şi forţa erau deseori exagerate. Fortificaţiile includeau tunuri colosale de coastă, piese de artilerie şi mii de soldaţi germani, scrie War History Online.

Germanii erau convinşi că Aliaţii vor debarca la Pas de Calais, iar fortificaţiile erau cele mai puternice în această regiune. Mai jos sunt patru dintre cele mai masive buncăre din acest complex.

Bateria Waldam

Captură foto: youtube/War History Online

Aceasta se află chiar în apropierea oraşului Calais şi face parte dintr-o serie interconectată de fortificaţii care ar fi făcut debarcarea imposibilă, mult mai dure decât ce au întâlnit Aliaţii în Normandia, atunci când au debarcat în 1944.

Aceasta este o regiune care se întinde pe aproximativ 2 kilometri de buncăre, cazemate şi obstacole care ar fi făcut misiunea imposibilă pentru orice armată.

Armele germanilor erau de mai multe feluri, putând ataca inamicul de la varii distanţe: piese de artilerie de diferite calibre, mitraliere, mortiere şi aruncătoare de flăcări. Mai mult decât atât, aici existau şi tunuri de calibrul de 150 de milimetri. Arma era un prototip, întâlnit doar la Waldam, cu o turelă rotativă.

Buncărul Todt

Credit: Wikipedia/Michel Wal

Această fortificaţie reprezenta o baterie de artilerie constituită în principal din patru tunuri, fiecare cu un număr de buncăre de suport pentru depozitarea muniţiei, personal şi foc de suport şi observaţie. Numele provine de la Fritz Todt, care era directorul organizaţiei responsabile pentru construirea multor fortificaţii atlantice.

Construcţia a început în toamna lui 1940 şi a fost declarat operaţional în 1942. În fiecare buncăr care adăpostea un tun principal s-au turnat aproximativ 12.000 de metri cubi de beton.

Acestea au devenit infame după ce au bombardat oraşele de coastă Dover şi Folkstone, din 1942 până în 1944, omorând peste 40 de oameni.

La toate cele patru turele se poate ajunge relativ uşor, deşi se află la distanţă de zonele populate, iar Turela 1 a fost transformată într-un muzeu.

Bateria Oldenburg

Credit: Wikipedia/panzims

Aceasta a fost construită la est de oraşul Calais. A început cu nimic mai mult decât cu tunuri de artilerie într-un spaţiu deschis şi mai târziu acestea au fost înconjurate de fortificaţii.

Există două buncăre care au o lungime de 35 de metri fiecare şi o înălţime de 15 metri. Nu au fost puse pe aceeaşi linie pentru a avea o distanţă mai mare de foc. Fiecare buncăr avea tunuri ruseşti pe care germanii le-au capturat în Primul Război Mondial şi au fost schimbate pentru a trage cu proiectile de calibrul 240 mm şi nu de 255 de mm, aşa cum au fost proiectate.

Bateria Oldenburg a fost cunoscută şi sub numele de Le Moulin Rouge.

La Coupole

Captură foto: youtube/Le Monument préféré des Français

Fortificaţia a fost construită în regiunea Pas-de-Calais din nordul Franţei, fiind folosită ca bază pentru rachetele V-2 care au fost direcţionate către Londra şi sudul Angliei.

A fost construită pe o parte a unei cariere de cretă abandonată şi este cunoscută şi pentru forma sa de dom.

Dimensiunile fortificaţiei sunt considerabile, având în vedere că trebuia să adăpostească rachete V-2, alături de combustibil şi oamenii care le operau. Fortăreaţa avea misiunea de a distruge complet coasta sudică a Angliei. Din fericire pentru aceştia din urmă, situl nu a devenit operaţional, fiind bombardat în dese rânduri de Aliaţi, urmând să fie capturat în 1944 şi demolat parţial la ordinele lui Winston Churchill pentru a nu fi folosit vreodată în război.

Situl a rămas abandanat până când a fost redeschis publicului în 1997, când a fost transformat în muzeu. Povestea ocupaţiei germane în Franţa este spusă de tuneluri şi sub acel dom se pot vedea câteva rachete V-2 şi planurile Germaniei pentru explorare spaţială.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Un album cu imagini INEDITE din Germania nazistă a fost făcut public pentru prima dată - GALERIE FOTO

Heinrich Himmler: cel mai malefic nazist din istorie

Gazul sarin a fost creat de nazişti în Al Doilea Război Mondial, dar Hitler s-a temut să-l folosească

O bază secretă a Germaniei naziste a fost descoperită de ruşi. Ce s-a întâmplat cu toţi oamenii de ştiinţă care făceau cercetări aici