Prima pagină Istorie

Cât de grea era viaţa pentru creştini şi evrei atunci când arabii controlau Ierusalimul. În şcolile creştine se preda Coranul, iar drumul către Hotelul Intercontinental a fost pavat cu pietrele de mormânt ale evreilor

Alexandru Voiculescu | 12.16.2017 | ● Vizualizări: 1779
Credit: 123RF     + zoom
Galerie foto (1)

Mulţi contestă decizia preşedintelui american Donald Trump de a numi oraşul Ierusalim capitala Israelului. Saeb Erekat, directorul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei a cerut „drepturi egale pentru toţi cei care trăiesc în Palestina”. Dar cum i-au tratat musulmanii pe evrei şi creştini atunci când au avut controlul asupra Ierusalimului timp de 19 ani? Se pare că aceştia erau orice altceva, dar nu toleranţi cu cele două grupuri.

The Daily Caller News Foundation (DCNF) a examinat recent istoria acestei hegemonii arabe asupra părţii estice a Ierusalimului din perioada 1949 - 1967 şi a găsit că atât creştinilor şi evreilor le era interzisă libertatea religioasă şi se confruntau cu persecuţii în mod sistematic, scrie Daily Caller.

În 1947, Naţiunile Unite au aprobat un plan de împărţire al oraşului care le-ar permite atât musulmanilor, cât şi evreilor, să guverneze sectoare separate. Israel a acceptat planul, dar arabii l-au refuzat, trimiţând armatele împotriva unui grup de cetăţeni-soldaţi evrei.

Surprinzător, israelienii au câştigat ceea ce s-a numit Războiul pentru Independenţă. În 1949, a fost semnat un armistiţiu între Iordania şi Israel, însemnând sfârşitul războiului.

Partea vestică era guvernată de Israel, iar cea estică de Iordania. Cartierul evreiesc şi multe locuri sacre pentru evrei se găseau în partea controlată de Iordania şi de arabii din Ierusalim.

Chiar de la început, iordanienii au început să-i persecute pe evrei, chiar dacă armistiţiul promitea „acces liber la locurile sfinte şi la instituţiile culturale şi la cimitirele de pe Muntele Măslinilor”.

„Creştinii, la fel ca evreii, nu aveau drepturi egale”

De asemenea, conducerea arabă a persecutat creştinii, interzicându-le accesul în biserici. „Creştinii, la fel ca evreii, nu aveau drepturi egale”, a precizat pastorul John C. Hagee, fondatorul şi preşedintele organizaţiei Christians United for Israel, într-un interviu cu DCNF.

Creştinii şi bisericile creştine nu puteau cumpăra pământ şi locuinţe în Oraşul Sfânt, conform Institutului Gatestone. Mai mult, institutul afirmă că musulmanii au interzis pelerinaje creştine din timpul Crăciunului şi Paştelui. Au impus reguli stricte şcolilor creştine, inclusiv învăţarea obligatorie a Coranului.

„În 1952, Iordania a proclamat islamul ca religie oficială, inclusiv în Ierusalim. În 1953, creştinii nu putea cumpăra sau avea pământ lângă locurile sacre. În 1955, toate şcolile iordaniene erau supervizate de guvern şi numai manualele aprobate de guvern puteau fi folosite. În 1964, bisericile nu au mai putut cumpăra pământ în Ierusalim. Bisericile nu puteau finanţa spitale şi alte servicii sociale în Israel”, a precizat Hagee.

În acelaşi timp, evreii au fost alungaţi din această parte a Ierusalimului.

Din 1949, nu mai existau locuinţe, sinagogi sau afaceri evreieşti. Casele au fost luate şi ocupate de arabi, iar israelienii sau evreii de orice naţionalitate nu puteau intra în partea estică a Ierusalimului.

Tratamentul locurilor sacre evreieşti a fost documentat atunci când forţele israeliene au intrat în Oraşul Sfânt după terminarea Războiului de Şase Zile din iunie 1967. Forţele israeliene au găsit că majoritatea sanctuarelor evreieşti au fost profanate sau distruse în totalitate de armata iordaniană sau de rezidenţii musulmani.

Creştinilor li s-a spus „să-şi vadă de treaba lor”

Una dintre cele mai criticate profanări este distrugerea unui cimitir vechi de 2.000 de ani de pe Muntele Măslinilor, care trebuia să fie protejat în mod normal de un armistiţiu. Clerului creştin care a fost îngrijorat de distrugerea cimitirului li s-a spus de autorităţile iordaniene „să-şi vadă de treaba lor”, conform unui raport israelian din 1967.

Evreii puteau vedea de departe Zidul Plângerii, unul dintre cele mai importante locuri sacre din Ierusalim, de pe Muntele Zion. Chiar şi actorul Paul Newman, care era jumătate evreu şi care a venit în Israel pentru filmările la pelicula ”Exodul” şi a încercat să intre în sectorul arab al Ierusalimului a putut vedea Zidul de la această distanţă, după cum îşi aminteşte Isreal Medad, un jurnalist american de origine evreiască.

Medad, acum cercetător la Menachem Begin Heritage Center din Ierusalim, spune că, în acea perioadă, israelienii se temeau că nu vor mai ajunge niciodată în partea estică a Ierusalimului. „Când ne vom întoarce? De ce nu ne putem întoarce? De ce iordanienii nu permit asta?”, a spus Medad într-un interviu pentru DCNF. „Arabii s-au mutat în casele evreieşti. Erau case construite din 1880 de evrei. Din cartier au trebuit să plece 17.000 evrei în timpul ocupaţiei iordaniene”, îşi aminteşte Medad.

„Ni s-a spus să nu ne apropiem de sârma ghimpată, să stăm departe de zona de graniţă”, îşi aminteşte cercetătorul atunci când a călătorit pentru prima dată în Israel când avea doar 19 ani.

Războiul de Şase Zile: patru armate arabe umilite şi sfârşitul persecuţiilor 

Ierusalim a fost reunit într-un singur oraş şi deschis tuturor religiilor în 1967, după Războiul de Şase Zile. În acest război, Israelul a anihilat patru armate importante arabe. Generalul egiptean Gamal Abdel Nasser a efectuat câteva mişcări militare şi diplomatice pentru a-i provoca pe evrei, inclusiv ordinul de a înlătura trupele de menţinere a păcii ale Naţiunilor Unite aflate între armata israeliană şi cea egipteană. De asemenea, a închis Strâmtoarea Tiran, care era o zonă de uz internaţional.

Israelul a considerat închiderea strâmtorii un act de război şi a acţionat în consecinţă, lovind armata egipteană din aer pe 5 iunie 1967. Atacul a distrus aproape toată forţa aeriană a Egiptului. În şase zile, trupele terestre egiptene au fost înfrânte şi Israelul a câştigat acces la Peninsula Sinai.

În est, Iordania, Siria şi Irak au atacat Israelul, dar forţa armatei israeliene împotriva echipamentului sovietic a învins.

În doar şase zile, Cisiordania şi sectorul estic al Ierusalimului au devenit teritorii israeliene. A fost un moment emoţionant pentru evrei,  mulţi au mers la Zidul Plângerii să se roage. 

Aşa cum am menţionat şi anterior, şi creştinii au fost persecutaţi de musulmani. Au cerut şcolilor creştine să predea doar în arabă şi să înveţe, într-un mod confesional, Coranul. Au fost construite multe moschei lângă biserici pentru a-i umilii pe arabii creştini, conform Institutului Gatestone.

Între 1949 şi 1967, două treimi dintre creştini au părăsit zonele controlate de arabi din Iersualim şi din zonele încojurătoare, conform Center for Accuracy in Middle East Reporting din Statele Unite.

„Creştinii nu s-au plâns pentru că nu credeau că plângerile lor vor fi ascultate”, a precizat Hagee pentru DCNF.

„Iordanienii nu s-au sinchisit să înlăture rămăşiţele celor morţi”

Totuşi, evreii au înfruntat cele mai multe probleme. În afară de interzicerea accesului evreilor în zonă şi ocuparea caselor lor, soldaţii israelieni au găsit în 1967 că zona cartierului evreiesc era „lăsată în paragină şi distrusă”. 56 de sinagogi fuseseră vandalizate, apoi distruse. Probabil cea mai teribilă descoperire a trupelor israeliene a fost distrugerea şi profanarea cimitirului evreiesc de pe Muntele Măslinilor, care a fost în folosinţă în mod continuu timp de 2.000 de ani, până la guvernarea iordaniană.

Un raport din 2009 al Center for Public Affairs din Ierusalim descrie cum arabii au distrus cimitirul. Au luat pietrele funerare şi le-au folosit ca pavaje pentru trotuare, străzi şi chiar pentru construirea latrinelor. „Au fost construite patru străzi prin cimitir, distrugând astfel multe morminte, chiar şi cele ale oamenilor importanţi. Rămăşiţele umane au fost scoase şi aruncate. Pietrele funerare au fost folosite ca pavaj pentru drumurile din baza militară iordaniană din Azariya”, se menţionează în raport.

O altă relatare macabră israeliană din 1967 afirmă că „părţi din drumul care duce la Hotelul Intercontinental (din Ierusalim) a fost pavat cu pietre funerare, iar iordanienii nu s-au sinchisit să înlăture rămăşiţele celor morţi”. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Întrebări şi răspunsuri controversate despre Ierusalim, centrul religios al celor trei mari religii monoteiste, care va deveni capitala Israelului

Descoperire ''spectaculoasă'' la baza Zidului Plângerii din Ierusalim. ''Nu ne-am imaginat niciodată că vom descoperi o astfel de structură aici''

Descoperire uimitoare: să fie într-adevăr acesta locul în care a fost îngropat Iisus? S-a aflat vârsta Mormântului Sfânt din Ierusalim

Sindromul Ierusalim sau tulburările psihologice care îi afectează pe turiştii care vizitează Oraşul Sfânt