Oasele victimelor atacului atomic de la Hiroshima au fost analizate după 72 de ani. Nivelul de radiaţii absorbit este URIAŞ

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aproximativ 350.000 de persoane se aflau în oraşul japonez în acea zi şi majoritatea erau civili. După 27 de ani, un cercetător a ajuns în Hiroshima pentru a testa o teorie considerată SF. 

Conform Science Alert, fizicianul brazilian Sergio Mascarenhas susţinea că expunerea la radiaţii face ca oasele umane să devină magnetice, iar această ”memorie magnetică” rămâne în oasele victimelor bombelor atomice mulţi ani după explozie. Mascarenhas propunea că cercetătorii pot măsura expunerea la radiaţii prin examinarea oaselor victimelor. 

Cu ajutorul a doi cercetători japonezi din Hiroshima, Mascarenhas a obţinut probe din oasele victimelor ce s-au aflat la mai puţin de un kilometru de punctul zero al exploziei. Aceştia au reuşit să estimeze cantitatea de radiaţii prezentă în oase, conform lucrării prezentate în cadrul întâlnirii Societăţii de Fizică din SUA ce a avut loc în aprilie 1973. Însă anumite calcule nu au putut fi obţinute din cauza lipsei tehnologiilor din anii ’70. 

Mascarenhas a adus probele în ţara sa natală, Brazilia, unde au fost depozitate pentru următorii 40 de ani, până când cercetătorii brazilieni au continuat cercetarea, dar au utilizat tehnici mai avansate, iar rezultatele sunt uimitoare. 

Prin intermediul tehnicii de rezonanţă electronică de spin, cercetătorii au descoperit că mandibula a absorbit 9,46 grays în urma atacului din Hiroshima. Pentru o perspectivă mai clară, un pacient bolnav de cancer primeşte tratament cu radioterapie ce are o putere de 2 până la 3 grays doar în regiunea corpului ce conţine tumora. O radiaţie de 5 grays asupra întregului corp poate ucide o persoană. De asemenea, şi dinţii din mandibulă au fost utilizaţi pentru a măsura cantitatea de radiaţii la care a fost expusă persoana. 

În 1997 cercetătorii din Taiwan au măsurat doza de radiaţii la care erau expuşi pacienţii afectaţi de cancer nazofaringial, prin examinarea mandibulei acestora. Însă cercetătorii din Brazilia susţin că este pentru prima oară când oasele sunt utilizate pentru măsurarea precisă a cantităţii de radiaţii absorbită de victimele bombardamentelor atomice. Prin intermediul unui spectometru, a unui software şi a unei multitudini de alte tehnici, specialiştii au putut măsura cantitatea de radiaţii ale victimelor atacului din 1945.