Prima pagină Natura

Hipopotamul – un ucigas de categorie grea

Nicu Parlog | 09.25.2008 | ● Vizualizări: 5815
Hipopotamul – un ucigas de categorie grea     hipopotam, africa, mamifer, megafauna, ucigas, colos, vegetarian + zoom
Galerie foto (1)

Apele Africii au un adevarat rege neincoronat. In lacurile si raurile continentului negru se balaceste relaxat si sfidator un mare ucigas de oameni. Functionarii responsabili de rapoarte si studii il declara vinovat de cele mai multe acte de atac asupra omului, insa la o privire mai atenta descoperim adevarul: omul este singurul vinovat de transformarea acestui colos vegetarian intr-un monstru irascibil la orice provocare.

Dincolo de orgoliul vanatorilor albi, dincolo de surprinderea exploratorilor, dincolo de fascinatia zoologilor, dincolo de groaza bastinasilor, Africa inca adaposteste unul dintre cei mai redutabili reprezentanti ai megafaunei. Un colos de peste 2 tone greutate se incapataneaza sa supravietuiasca “civilizatiei” umane din prezent. Mai mult, impozantul mamifer nu doar supravietuieste, ci trece direct la contraatac, iar in razboiul sau cu oamenii, acestia din urma inregistreaza din ce in ce mai multe victime.

Deghizat sub infatisarea unui mamifer asemanator unui porc supradimensionat, hipopotamul este surprizator de iute pentru un animal de dimensiunile sale. Acest aspect, impreuna cu caracterul sau extrem de posesiv si cu armele sale naturale, superioare oricarui animal carnivor, fac din hipopotam un adversar periculos chiar si pentru vanatorul modern, instalat in masina sa de teren si echipat cu arme de foc de ultima generatie. Regele neincoronat al apelor africane este un animal usor de recunoscut. Corpul de forma cilindrica, gura imensa impodobita cu niste colti pe masura, pielea fara par, picioarele mici si talia enorma alcatuiesc imaginea deja celebra a hipopotamului. Cu o greutate care atinge sau chiar o depaseste pe cea a rinocerului alb, hipopotamul este al doilea animal terestru ca marime si greutate dupa elefant.

Originea acestui animal este inconjurata de mister si controverse. Desi este un mamifer stravechi care traieste de milioane de ani in raurile si lacurile cu apa dulce, cercetatorii au opinii diverse legate de aparitia sa ca specie. In prezent, hipopotamul african este incadrat intr-o familie proprie, alaturi de ruda sa mai mica, hipopotamul liberian (Hexaprodon liberiensis), care traieste doar in vestul Africii si este serios amenintat cu disparitia totala. Cele mai vechi fosile de hipopotam au varsta de 16 milioane de ani si apartin genului Kenyapotamus din Africa. Hipopotamii au trait si in Europa in perioada Pleistocenului, atunci cand speciile Hippopotamus antiquus si Hippopotamus gorgops inotau in apele insulelor britanice si ale Europei continentale. Fosilele lor au fost descoperite si in Romania. Toate aceste specii de hipopotami au disparut, insa, odata cu venirea gerurilor glaciatiunilor care au stapanit batranul continent. Numele sau stintific, Hippopotamus amphibius, vine de la vechii greci care, vazand pentru prima data hipopotami in Delta Nilului, i-au denumit...Gigantii cai de rau.

Imens, puternic si neclintit

Hipopotamii au fost clasati de zoologi in ordinul Artiodactyla, alaturi de camile, bivoli, bizoni, cerbi, si porci, cu toate ca hipopotamii nu se inrudesc direct cu aceste animale. Pana in anul 1985, naturalistii au grupat hipopotamii in aceeasi familie cu porcii, bazandu-se pe asemanarea dintre molarii acestor specii. In urma ultimelor studii recente, bazate pe examinarea proteinelor din sange si a ADN-ului, zoologii au descoperit ca hipopotamii se aseamana mai mult cu balenele si delfinii decat cu porcii, antilopele si bovidele. Cele mai recente teorii in acesta directie conchid ca balenele si hipopotamii au aparut dintr-un stramos comun acum circa 60 milioane ani. Adaptati perfect pentru o viata semiacvatica, hipopotamii nu pot trai decat in preajma raurilor, lacurilor si mlastinilor. De fapt, hipopotamii s-au adaptat atat de bine vietii acvatice incat fara contactul cu apa se deshidrateaza sub arzatorul soare african in circa 1-2 zile.

Pe cat de greoi pare a se deplasa pe uscat, pe atat de agil se misca in mediul acvatic unde poate chiar alerga pe fundul lacurilor si raurilor, dovedind o mobilitate asemanatoare focilor. In ciuda aspectului sau fizic, un hipopotam poate alerga pe distante scurte de cateva sute de metri, mai repede decat orice sprinter olimpic. Un mascul furios poate ataca cu viteza de 50 km/ora. Un astfel de colos cantareste in medie intre 1 500 - 1 800 kilograme. Femelele au o greutate mai mica, undeva intre 1 300 – 1 500 kg. In schimb, masculii varstnici ating dimensiunile cele mai mari, un astfel de gigant ajungand chiar si la 3 200 kg. Varsta hipopotamilor ajunge la 40-50 de ani. Datorita modului sau de viata preponderent in mediul acvatic, hipopotamul are narile, urechile si ochii situati sus deasupra craniului pentru a putea vedea, respira si auzi fara sa fie nevoit sa-si scoata capul din apa. Acesta adaptare il ajuta sa stea scufundat in apele africane.

Adaptarile sale la viata in apa nu se opresc aici. Hipopotamii au un schelet graviportal, adaptat sa sustina greutatea enorma a mamiferului. Picioarele sale sunt foarte scurte in proportie cu corpul, pentru ca mediul acvatic reduce povara miscarilor unui astfel de trup imens. Pielea sa secreta o substanta de culoare rosiatica. Bastinasii credeau ca hipopotamii aflati sub imperiul furiei transpira sange...fapt fals, substanta rosiatica nefiind nici sange nici transpiratie. Niciun alt animal nu mai prezinta o astfel de secretie cu rol exclusiv de hidratare si protectie a epidermei in fata efectelor ucigatoare ale soarelui tropical. Existenta hipopotamilor este esential legata de prezenta apei. Apa si noroiul sunt elementele cheie care asigura supravietuirea colosilor brun-maronii ai Africii. In apa, hipopotamii reusesc a-si regleze temperatura corporala, sa se racoreasca si sa-si protejeze pielea de arsurile solare.

Viata unui hipopotam se desfasoara eminamente in apa, cu exceptia perioadei de hranire. In apa hipopotamii se nasc, se imperecheaza, isi hranesc puii si se lupta in perioada de imperechere. Hipopotamii traiau in Europa si Nordul Africii inainte de ultima glaciatiune. Ei traiau in Antichitate in Delta Nilului, pentru ca in timpul cuceririi arabe a Egiptului sa fie deja considerati disparuti. In prezent, traiesc in majoritatea raurilor, fluviilor si lacurilor aflate la sud de Sahara, indeosebi in Zambia, Tanzania, Congo, Camerun, Uganda, Botswana, Africa de Sud si Mozambic.

Un vegetarian redutabil

Datorita caldurii si puterii degajate de soarele african in decursul zilei, hipopotamii s-au adaptat exlusiv la hranirea pe timpul noptii. Astfel, odata cu lasarea noptii, turmele de hipopotami parasesc apele si se indreapta spre zonele bogate in vegetatie de pe malul raurilor si lacurilor. Acolo petrec in jur de 4-5 ore, preocupati doar de pascutul ierburilor. Un hipopotam poate consuma in atari conditii chiar si 68 kg de iarba si frunze in fiecare noapte pentru a-si asigura necesarul energetic si caloric. Dieta lor se compune aproape exclusiv din iarba, restul vegetalelor fiind asigurate de plantele acvatice din mediul lor ambiant. Hipopotamii defeca intotdeuna in apa, excrementele lor creand adevarate depozite alohtone de materie organica situate de-a lungul malurilor. Expertii au stabilit ca astfel de excremente au rolul binevenit de ingrasamant natural. Hipopotamii creaza adevarate poteci prin vegetatia deasa, atunci cand se duc si se intorc de la locurile lor de pascut, aflate la maximum 8 kilometri de apele in care traiesc. In aceste peregrinari de noapte hipopotamii sunt imuni la atacul oricarui pradator, puii in schimb sunt vulnerabili la atacurile leilor, hienelor si crocodililor.

Turmele din ape

Hipopotamii sunt animale cu un instict teritorial manifestat doar in mediul acvatic. De obicei traiesc in grupuri de 5-30 exemplare conduse de un mascul adult, dar in perioadele de seceta se pot inghesui intr-un ochi de apa pana la 100 de hipopotami. Adultii ies sa respire la fiecare 4-6 minute, in timp de puii au nevoie sa respire la fiecare 2-3 minute. Teritoriile hipopotamilor sunt stabilite doar de nevoia acestora de imperechere, practic teritorialismul fiind intalnit doar in cazul masculilor. Masculii sunt foarte agresivi, luptandu-se de nenumarate ori intre ei pentru obtinerea unui harem de femele. Astfel de infruntari se termina de obicei cu infrangerea si gonirea adversarului, rareori astfel de lupte sfarsindu-se cu moartea unui adversar.

Un mascul care a castigat prin lupta dreptul de imperechere cu femelele adversarului va cauta sa ucida puii acestora pentru a le sili astfel sa intre in calduri. Hipopotamii sunt extrem de agresivi la adresa crocodililor, principalul pericol la adresa puilor. Chiar si o femela de hipopotam este capabila sa ucida cel mai mare crocodil, fara mari dificultati. De fapt, hipopotamii sunt singurele animale de care se tem chair si cei mai mari crocodilieni din Africa. Actul imperecherii are loc in apa, iar femela va naste un singur pui, dupa o gestatie de 8 luni. Hipopotamii sunt singurele mamifere, in afara de balene si delfini, care isi nasc puii in apa, nici macar focile nefiind capabile de o astfel de performanta. Un pui de hipopotam cantareste la nastere intre 25-45 kilograme, puii masculi fiind de regula mai mari.

Cel ce nu se teme de om

Primele dovezi despre interactiunea hipopotamilor cu oamenii vin din picturile rupestre vechi de 4 500 de ani, descoperite in muntii din centrul Saharei. O astfel de pictura din Muntii Tassili n’Djamet prezinta hipopotami vanati cu sulitele de oameni. Hipopotamul era cunoscut de vechii egipteni sub forma celuil mai periculos animal din Delta Nilului. Impresionati de natura hiperprotectoare a femelelor de hipopotam, egiptenii l-au adoptat in panteonul lor prin imaginea zeitei Tawaret, zeita reprezentata cu cap de hipopotam. Tawaret era zeitatea care proteja sarcina femeilor, nasterea si copiii nou-nascuti. Grecii si romanii l-au denumit Bestia Nilului, romanii folosindu-l la luptele din Colosseum.

Poate si pentru faptul ca nici un alt animal nu reusea sa-l invinga in luptele crude din arene, turneul hipopotamului prin circurile insangerate a fost unul scurt. Toti marii exploratori ai Africii : Livingstone, Stanley, Speke, Burton, Selous, DuChaillu, Mihai Tican-Rumano, l-au considerat un animal periculos, care deseori ataca neprovocat, manat de un instinct teritorial exacerbat si de un caracter excesiv de protector la adresa puilor si turmei. Hipopotamii ucid in prezent peste de 400 de oameni pe an, toate victimele fiind vanatori care l-au subestimat, bastinasi sau turisti care i-au ignorat avertismentele. Anchetele care se efectueaza in astfel de cazuri, vin toate cu acelasi raspuns - Oamenii in cauza au fost vinovati de prvocarea, amenintarea sau incalcarea teritoriului hipopotamilor.

Hipopotamii au un arsenal impresionant. Pielea lor este groasa iar sub aceasta au un strat gros de grasime. Imaginea unui hipopotam care ameninta cu gura deschisa la maxim si cu caninii expusi, poate provoca cosmaruri oricarui om. Hipopotami au cea mai mare deschidere a falcilor dintre toate animalele de uscat, iar conform ultimelor studii, poseda cea mai puternica muscatura intre mamiferele de uscat. Renumitul cercetator Brady Barr a abandonant ideea de a testa puterea muscaturii de hipopotam mascul datorita agresivitatii acestuia si imposibilitatii de a realiza un astfel de experiment. In schimb, a reusit masurara fortei muscaturii lui Mary, o femela blanda si jucausa de hipopotam din cadrul unei gradini zoologice americane. Mary a muscat aparatul de testare cu o forta de 826 kg pe centimetrul patrat.

Hipopotamii ataca omul pe uscat si ambarcatiunile umane cu aceeasi furie. Celebrul Steve Irwin, expertul in prinderea crocodililor cu mainile goale, s-a declarat ingrozit de perspectiva de a face acelasi lucru cu un hipopotam salbatic. Steve a afirmat, de asemenea, ca traversarea unui rau cu hipopotami a fost cea mai periculoasa si nebuneasca actiune pe care a intreprins-o vreodata, si nu ar mai repeta experienta pentru nimic in lume. Din nefericire, razboaiele si foametea cronica de care sufera Continentul Negru si-au pus amprenta lor macabra si pe destinul hipopotamilor. In prezent mai supravietuiesc circa 125 000-150 000 hipopotami. Populatia lor este cu 20 % mai mica decat cea de la nivelul anului 1996. Daca in anul 1979 traiau circa 29 000 hipopotami in Parcul National Virunga din Congo, in prezent mai traiesc doar 800-900...Vina apartine razboaielor dintre etnicii hutu si tutsi. Pretutindeni intr-o Africa macinata de conflicte interne, coruptie, foamete si ignoranta unei populatii umane alienate, hipopotamii si restul faunei africane se afla in pericol.


Hipo facts

  • Cei mai multi hipopotami traiesc in Zambia (40 000 examplare) , respectiv Tanzania (20 000-30 000)
  • Cel mai mare hipopotam vanat vreodata cantarea aproape 4 tone si a fost doborat in Zambia.
  • Cel mai batran hipopotam este Donna, o femela care traieste la Gradina Zoologica Mesker din Indiana, S.U. A. Donna are 56 ani.
  • Caninii unui hipopotam pot atinge 60 cm lungime. Cei de pe mandibla sunt mai lungi si sunt in contact cu cei superiori, ascutindu-se continuu.
  • Regele cartelurilor drogurilor, temutul traficant columbian Pablo Escobar era innebunit dupa hipopotami considerandu-i animalele sale favorite. In menajeria sa privata din Hacienda Napoles, situata la 100 km de Medellin, Escobar tinea patru hipopotami cumparati din New Orleans. Dupa moarte traficantului animalele nu au putut fi prinse si transportate intr-o gradina zoologica din lipsa de fonduri a autoritatilor locale. In consecinta, au fost lasati liberi in lacul din imprejurimi. Pana anul 2007, hipopotamii s-au inmultit si au ajuns la un numar de 16 exemplare.
  • Pielea hipopotamului este foarte dura si rezistenta. Razboinicii africani isi confectionau scuturile din piele de hipopotam. Teribilul baston elastic denumit Sjambock, folosit de politia sud-africana, este confectionat, in mod traditional, tot din piele de hipopotam.
  • Un studiu de ultima ora a descoperit ca cei patru dinti falsi ai lui George Washington nu erau confectionati din lemn, cum se credea pana in prezent, ci au fost ciopliti dintr-un dinte de hipopotam...

Alte articole pe aceeasi tema:

Rinocerul alb - tancul viu al Africii

Supravietuitorii

Hipopotamul pitic din Liberia a supravietuit razboiului

Mega fauna I

Mega fauna II

Mega fauna III