Un an dupa tsunami

Sushi, sake, haiku, kimono, tofu: limba japoneza nu a furnizat vocabularului international prea multe cuvinte. Cele pe care le cunoastem cu totii denumesc realitati savuroase sau blande din sfera culturii materiale si spirituale. Kamikadze sau sepuku, in schimb, sunt cutremuratoare exceptii.

Asta ca sa nu mai vorbim de inspaimantatorul tsunami (tsu – port, nami – val). Fenomenul a fost botezat asa de catre pescarii niponi care, nepercepand nimic special in larg, unde-si aruncau plasele, isi regaseau surprinsi orasul (ori satul) portuar devastat. Desi pare sa semene cu o maree de dimensiuni gigantice, tsunami-ul este provocat doar de evenimente de origine terestra – cutremure, alunecari de teren sau eruptii vulcanice -, in nici un caz de vanturi sau de uragane.

• Cel mai puternic curent oceanic al Pământului nu s-a format așa cum credeam
• Efectele schimbărilor climatice persistă chiar și la stră-strănepoți, arată un nou studiu

Nu orice cutremur de mare amplitudine isca, in mod necesar, un val ucigas; e nevoie ca fundul oceanului sa se ridice ori sa coboare brusc, de-a lungul unei falii. In timpul unui tsunami local, coastele terestre sunt afectate in circa o ora de la producerea cutremurului. Tsunami-ul care isi are punctul de emergenta departe in larg se propaga pe distante de mii de kilometri si atinge absolut toate coastele unui ocean.

Tsunami-ul din 26 decembrie 2004 a facut circa 300.000 de morti. Victimele au fost lovite de diferite obiecte carate de val, au fost proiectate cu violenta in diverse obstacole terestre, au murit pe loc in urma socului sau si-au pierdut cunostinta si apoi s-au inecat.

Retragerea valului a luat cu ea alte persoane, care au murit in larg, de sete sau de epuizare. In sfarsit, au existat mii de victime printre cei prinsi sub daramaturi. In saptamanile si lunile de dupa marele dezastru, bilantul ororii a sporit prin cresterea numarului de morti in urma bolilor contagioase, a contaminarii apei potabile si a lipsei alimentelor.

Indonezia, India, Bangladesh-ul isi revin acum din trauma ca niste inecati resuscitati de salvamar: scotand din plamani apa murdara, cu un tremur demonic in membre si, mai ales, cu ochii exorbitati de viziunea unei morti care, de aceasta data, a catadicsit sa nu-si ridice intregul tribut.