Prima pagină Stiinta

Misterele Universului si fizicianul Zen

Cecilia Stroe | 05.10.2010 | ● Vizualizări: 4405
Misterele Universului si fizicianul Zen     CERN, LHC, fizica, fizica cunatica, fizica clasica, Zen, meditatie, iluzie, holograma, Vincent Keisen + zoom
Galerie foto (10)

Alaturarea pare la prima vedere improbabila: pe de-o parte ratiunea, calculul, progresul tehnologic; de cealalta, intuitia, tacerea, meditatia. Doctor in Fizica Cuantica si Maestru Zen, Vincent Keisen Vuillemin este directorul Departamentului de Inginerie al Laboratorului European pentru Fizica Particulelor Elementare din Geneva (CERN), unde este implicat in cea mai riscanta si complexa aventura a stiintei de la Programul Apollo incoace: Large Hadron Collider, uriasul accelerator de particule aflat intre Muntii Alpi si Muntii Jura, cu ajutorul caruia oamenii de stiinta incearca sa ajunga la originile materiei.

Locul nostru in Univers

"Probabil ca CERN-ul este singurul laborator din lumeunde exista un grup zen, unul format din 15 fizicieni: aufost 20, dar cinci au renuntat pe parcurs, pentru ca practica zennecesita niste eforturi", povesteste Maestrul Keisen, care lamijlocul lunii aprilie a acestui an s-a aflat la Bucuresti, pentruo serie de evenimente organizate de Centrul Seeds for Happiness siMokusho Zen House.



In opinia fizicianului, pentru a intelege fizica cuanticatrebuie sa intelegi ca nu exista numai alb si negru, sa intelegi catrupul si mintea sunt acelasi lucru . "Stiinta, si inspecial fizica, au trecut prin schimbari majore in intelegerealumii noastre (prin dezvoltarea fizicii cuantice) si a Universului(prin teoria relativitatii a lui Einstein). Notiunea noastra despretimp si spatiu a fost spulberată, la fel ca si abordarea purdeterminista", a explicat el, convins ca tocmai toate acestea auschimbat viziunea oamenilor asupra Universului, apropiind-o deconceptele intuitive cu privire la natura lucrurilor din Budism siZen.

Daca pe vremuri, omul isi ordona cosmosul dupa bunul plac, astfelincat sa nu se simta "anihilat" de teribila vastitate a anticeicosmologii, omul contemporan pare a nu-si gasi locul ininteriorul Universului. Iar revolutia stiintificadin secolul trecut a minat si ea de la fundament convingerilenoastre cu privire la natura universului. Odata cuGalileo, stiinta si-a schimbat in mod radical premisele decunoastere, bazandu-se pe metoda experimentala; apoi Descartes ascindat cele doua aspecte ale realitatii, "exiland" spiritul petaramul religiei si al speculatiei filosofice, si lasand materia inseama stiintei. In Occident, dualismul lui Descartes spirit-materiea crescut distantele dintre experimentalismul stiintific si dogmareligioasa.



Ipoteza unei lumi reglate de legile mecanicii a fost acreditatatimp de secole; mecanica newtoniana nu a facut altceva decat saconfirme acest dualism, propunand un univers reglat de un mecanismperfect. In primii ani ai secolului trecut, teoriarelativitatii a lui Einstein a integrat in dimensiunile spatiale sicea de-a patra dimensiune a timpului, care a devenit astfelindisolubil legat de spatiu, formand o unica realitatespatiu-temporala si punand la dura incercare capacitatileimaginative ale mintii umane.

In vremea clasicilor

"Ceea ce vedeti depinde de teoriile pe care le utilizatipentru a va interpreta observatiile facute" AlbertEinstein.

Prin urmare, istoria fizicii moderne poate fi impartita indoua mari perioade: fizica clasica mecanicista (Newton) si fizicacuantica si relativista (Einstein). Potrivit celei dintai,care a orientat gandirea filosofica timp de mai bine de treisecole, existau niste elemente primare, materiale, care se miscauin spatiu, ambele absolute. In plus exista conceptul de gravitatie,adica atractia reciproca intre corpurile dotate cu masa.



Ecuatiile astfel create cu privire la miscarea corpurilor audevenit baza mecanicii clasice; ele au fostconsiderate legi imutabile potrivit carora se miscau punctelemateriale si s-a crezut ca pot explica toate transformarileobservate in lumea fizica. Aceste legi au fost aplicate cu succesin astronomie, apoi la miscarea continua a fluidelor si la vibratiacorpurilor elastice, si in cele din urma la caldura. In secolul XIXs-a ajuns la concluzia ca legile newtoniene definesc teoriaabsoluta a fenomenelor naturale; ca universul intreg este un soi deimens orologiu mecanic, care raspunde acelorasi legi obiective.Apoi insa, s-a intamplat ceva in masura sa zdruncine din temeliiacest edificiu monumental.

Inaintea lui Einstein, Michael Faraday, miscand un magnet langa obobina de cupru, a reusit sa duca stiinta la o raspantie:electromagnetismul si electrodinamica. Conceptului de forta i se vasubstitui cel de camp, dar trebuie asteptat Albert Einstein pentruca revolutia sa se produca si, in primii 30 de ani ai secolului XX,sa fie rasturnate toate certitudinile fizicii clasice.



In 1905, prin doua articole senzationaliste, tanarulEinstein va demola conceptul de spatiu si timp absolute,cel de particule solide elemeneare si idealul unei descrieriobiective a naturii. Primul articol punea bazele teorieirelativitatii, al doilea declansa cercetarile in domeniul fiziciicuantice.

In aceeasi perioada, la inceputul secolului, fizicianul W.Heisemberg dezvolta si el principiul nedeteminarii cuantelor delumina, o teorie care elucida comportamentul straniu al celulelorsubatomice si particularitatea lor de a fi in acelasi timp entitatifizice si entitati probabilistice, formuland faimosul dualismunda-particula.

Universul ca o holograma

In prezent, realitatea profunda pe care fizica modernane-o sugereaza este o realitate intercorelata, in carenedeterminismul cuantic este controlat de constiintaumana; aceasta preia rolul fundamental pentru constituirearealitatii fizice, iar implicatiile acestui soi de teorii au oenorma valenta filosofica si ne pun in situatia de a ne redefinilocul in Univers.

Realitatea este pura iluzie, ea este forma spirituluicare impregneaza Universul. In pofida aparentei sale realitatifizice, Universul se comporta ca o holograma, unde o partecorespunde in detaliu intregului.



Fizica cuantica ne dezvaluie asadar un mesaj cu totul nou: acela carealitatea este creata de observator.Experimentele specialistilor par a demonstra de-a dreptul camateria nu exista; de fapt, mai curand ca in momentul in care oobservam, ea "dispare", lasand in urma doar energie.

Particulele fundamentale sunt imprevizibile, si la fel cafiintele umane, par a se bucura de o anumita"independenta"; iar fizica cuantica a demonstrat inlaborator cum entitati imateriale (ganduri, imagini) de naturacuantica, sub efectul observatorului, al atentiei noastre, setransforma din unde probabilistice in particule vizibile. Iataasadar, cum noi suntem creatorii lumii noastre, deci a realitatii;focalizandu-ne atentia asupra a ceva, noi izolam acel lucru in modarbitrar, dand viata, tot arbitrar, opusului sau.



In lumea subatomica se spune insa ca nu poate fi niciodatacunoscuta in acelasi timp si pozitia unei particule si vitezaacesteia: cu cat cunoastem mai bine una dintre ele, cuatat mai aproximativa este cunoasterea celeilalte. Si aceeasiincertitudine se extinde si la alte concepte: in acest sens uniivorbesc despre complementaritatea contrariilor, recurgand inca odata la arhetipuri din antica intelepciune orientala, yin siyang.

Creatorii

Oamenii din pacate, sunt obisnuiti sa se uite la lume"din exterior"; dar spune fizicianul de la CERN, avand invedere ca imediat ce faci o observatie, ea va determina ceea ce veivedea, "daca privesti lumea cand esti fericit, ea iti va pareafericita, pentru ca te observi pe tine cand observi lumea". Elcrede ca oricine este liber sa creada ca Universul a fost creat deo divinitate, dar "nu exista nicio dovada a acestui lucru, de aceeatine de credinta". In fizica, de-acum se stie foarte precis cum s-adezvoltat Universul dupa Big-Bang. "Nu stim insa si de ce sau ceera inainte".



Keisen Vuillemin practica Zen de 30 de ani, dar Zen nu esteo religie, "este un mod de viata". "In Zen nu credem invreo creatie magica a vreunei divinitati. Nu are legatura cu acesteconcepte intelectuale, pe cat de interesante vor fi fiind ele, ciare legatura cu viata noastra, ce sa facem, cum sa facem, cum necomportam. Este o disciplina foarte practica, care te ajuta sa teintelegi pe tine insuti. Spiritul in zen nu este separat de trup,si in ceea ce priveste credinta, calugarii budisti cred in eiinsisi".

In opinia maestrului Zen, esentialul este sa te intelegi petine: "tot din atomi suntem facuti, mai complicatalcatuiti decat piatra sau apa, dar la fel". Si sub lumea pe care ovedem, vacuitatea (absenta unei existente intrinseci sau de sinestatatoare a tuturor fenomenelor) contine totul: "Totul se extragedin vacuitate, in ea formele sunt deja continute, la fel cum sticlaeste continuta de nisip. Toate fenomenele din univers suntpotential continute de vacuitate si se intorc acolo, la fel sioamenii. Suntem vii, dar stim ca vom muri." Iar faptul ca tot ceare un inceput va avea si un sfarsit, este un lucru evident pe careoricine trebuie sa-l accepte. "De altfel, faptul ca vom muri estesi singura certitudine pe care-o avem".



Cat despre particula lui Dumnezeu, bosonul lui Higgs, dacaea exista, potrivit modelului standard al fizicii particulelor,atunci LHC-ul o va descoperi, precizeaza Keisen Vuillemin."De-abia atunci modelul va fi complet, iar cea mai importantaintrebare care se va pune va fi daca exista si alte cai de a generaparticule in lumea noastra?". Dupa cum spune, pentru a aflaraspunsul nu trebuie decat sa fim "zen" si sa avem rabdare: saasteptam rezultatele experimentelor de la LHC, in urmatoriiani.

Foto: Piter Ginter

CITESTE SI:

DESCOPERA LUMEA IN CARE TRAIESTI!