Ghiftuiala de sărbători ne dereglează „orologiul alimentar”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Realizat de cercetătorii americani de la Universitatea din California – San Francisco (UCSF), studiul arată modul în care acest ceas alimentar funcţionează la nivel molecular.

Un rol central îl joacă o proteină numită PKCγ, care „resetează” ceasul alimentar atunci când obiceiurile noastre alimentare se modifică.
Cercetătorii au constatat că şoarecii de laborator normali care au început să fie hrăniţi în timpul orelor la care, în mod obişnuit , dormeau, şi-au resetat ceasul intern, schimbându-şi ritmul de viaţă: au început să se trezească din somn şi să se agite, în aşteptarea mesei. Prin comparaţie cu aceşti şoareci normali, şoarecii care nu aveau gena ce codifica sinteza proteinei PKCγ nu prezentau acest efect, nefiind capabili să răspundă la schimbarea orelor de masă prin trezirea la acele ore.

• Producătorii acuză presiuni pe piața uleiului de măsline
• Chipul lui Donald Trump pe o nouă bancnotă americană. Ce planuri are președintele în funcție?

Studiul poate contribui la înţelegerea bazelor moleculare ale obezităţii, diabetului şi altor tulburări metabolice, deoarece un ceas alimentar desincronizat ar putea fi privit ca un element al patologiei asociate acestor afecţiuni. Efectul observat ar putea explica, de asemenea, de ce persoanele care se culcă târziu şi se scoală târziu sunt mai predispuse la obezitate decât cele matinale şi care merg la culcare devreme.

Mâncatul noaptea târziu, munca în ture de noapte şi efectul jet lag (tulburarea ritmului organismului după zborurile peste mai multe fusuri orare), toate dereglează ceasul intern al organismului şi implică o alimentare la ore nepotrivite, iar înţelegerea mecanismului molecular al acestui fenomen ar putea duce la crearea unor tratamente care să combată tulburările asociate cu aceste perturbări ale ritmului alimentar.

Ceasurile biologice ale organismului sunt controlate de ansambluri complexe de gene care, în mod normal, se activează şi dezactivează într-un mod strict controlat, pentru a ajusta activitatea organismului în funcţie de momentul zilei.

La cele mai multe forme de viaţă, diferitele ceasuri biologice sunt controlate de un orologiu principal, denumit oscilator circadian, care ţine socoteala scurgerii timpului şi corelează procesele biologice cu ritmul circadian de 24 de ore. La mamifere, centrul de control se găseşte într-o zonă minusculă din creier, numită nucleul suprachiasmatic.

Pe lângă orologiul principal, organismul uman are diverse alte ceasuri biologice, dedicate diferitelor activităţi; unul dintre acestea este ceasul alimentar, care nu este asociat cu un loc anume din creier, ci cu mai multe puncte situate în diferite locuri din organism.

Ceasul alimentar controlează genele care interevin în numeroase procese legate de alimentaţie, de la absorbţia nutrienţilor în tractul digestiv până la transportul lor prin sânge în întreg organismul. Acelaşi ceas alimentar ne anticipează, de asemenea, tiparul comportamental alimentar. Chiar înainte de a începe să mâncăm, organimul nostrui activează unele dintre gene şi dezactivează altele, pregătin corpul pentru ingestia de alimente. Astfel apare şi senzaţia de foame la anumite ore.

În acord cu modul de viaţă al oamenilor primjtivi, ceasul nostru alimentar este proiectat astfel încât să impulsioneze hrănirea în orele de zi şi primele ore ale serii, perioadele în care oamenii puteau vâna sau aduna hrană.

Oamenii de ştiinţă cred că acest orologiu alimentar poate fi însă resetat cu timpul, atunci când organismul îşi modifică obiceiurile alimentare, de exemplu mâncând în exces sau la ore ciudate.

Dar, până acum, se ştia prea puţin despre modul în care funcţionează ceasul alimentar la nivel genetic şi molecular. Cercetătorii de la UCSF au descoperit că modificarea orelor de hrănire duce la resetarea ceasului alimentar, descoperind mecanismul din spatele acestui efect: proteina PKCγ se leagă de o altă moleculă numită BMAL şi o stabilizează, modificând astfel setările ceasului alimentar.

Sursa: Science Daily

Foto: Hepta