Cel mai vechi meteorit marţian găsit pe Pământ îi uimeşte pe cercetători

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Nu numai că are o vechime mai mare decât a oricărei alte roci de acest gen, dar ea conţine şi mai multă apă decât în mod normal. Specialiştii estimează că exemplarul are 2 miliarde de ani şi susţin că el se asemănă izbitor cu rocile vulcanice de pe suprafaţa marţiană, examinate de roverele Spirit şi Oportunity. 

Majoritatea rocilor spaţiale care cad pe Pământ drept meteoriţi provin din centura de asteroizi. Uneori, însă, acestea pot proveni şi de pe Lună sau Marte. Oamenii de ştiinţă  presupun că un asteroid sau un alt obiect de mari dimensiuni a lovit Planeta Roşie şi a dislocat roci pe care le-a trimis în spaţiu. Ocazional, unele dintre aceste roci reuşesc să treacă prin atmosfera Pământului. 

• Incident medical fără precedent la bordul ISS: Un astronaut NASA a rămas brusc fără voce
• Jumătate dintre elevii români s-au gândit la sinucidere, arată un raport îngrijorător

Rocile provenite de pe Marte îi pot ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine modul în care vecina noastră Patentă Roşie s-a transformat dintr-o planetă cu mediu tropical într-un deşert frigid. 

Până acum, pe Pământ, au fost recuperate aproape 65 de roci marţiene, mare parte dintre ele fiind găsite în Antarctica sau Sahara. Cea mai veche datează de acum 4,5 miliarde de ani, o perioadă în care Marte era mai caldă şi mai umedă, aproape 6 dintre ele sunt vechi de 1,3 miliarde de ani, restul fiind cu 600 milioane de ani mai tinere. 

Cel mai nou meteorit descoperit, NWA 1034, botezat şi „Black Beauty” (Frumoasa Neagră) a fost donat Universităţii din New Mexico. Cercetătorii au realizat o serie de teste asupra meteoritului şi pe baza semnăturii chimice şi-au dat seama că provine de pe Marte. Având o vechimi de 2,1 miliarde de ani, el este al doilea cel mai vechi meteorit marţian format în urma unei erupţii vulcanice. 

De asemenea, există dovezi care atestă faptul că acesta a fost modificat de apă. Deşi cantitatea de apă eliberată în timpul încălzirii meteoritului a fost mică (6.000 de părţi pe milion), ea tot este considerată mai mare decât în cazul altor meteoriţi. Cercetătorii au declarat că aceste observaţii sugerează că a existat o interacţiune cu apa într-o perioadă în care planeta era uscată şi prăfuită. Acum, specialiştii realizează alte teste asupra rocii pentru a stabili cât timp a petrecut aceasta în spaţiu şi de cât timp se afla în Sahara înainte de a fi descoperită. 

Sursa: AFP