Avem puteri nebănuite: jumătate dintre oameni pot vedea anumite lucruri în întuneric absolut

În conformitate cu cunoştinţele actuale privind simţul uman al văzului, se comsidera că a vedea ceva în întuneric absolut ar fi imposibil, explică Duje Tadin, profesor la Universitatea din Rochester şi conducător al studiului.

„Însă aceste cercetări arată că propriile noastre mişcări transmit semnale senzoriale care pot crea şi percepţii vizuale reale în creier, chiar în absenţa completă a semnalelor optice.”

• Cărți scoase de pe rafturile Bibliotecii Naționale a Franței deoarece ar conține arsenic
• Amendă uriașă după o ceartă pe social media

În 5 experimente separate, care au implicat 129 de persoane, cercetătorii au arătat că această bizară capacitate de a ne vedea mâinile în întuneric sugerează că, de fapt, creierul combină informaţii de la receptori ai mai multor simţuri, pentru a crea percepţiile, iar ceea ce credem a fi „văz” este, în realitate, o funcţie a creierului în măsură tot aşa de mare ca şi a ochilor.

Rezultatele confirmă relatările anecdotice despre exploratori care, în peşteri complet întunecate, reuşeau totuşi să îşi vadă propriile mânini.

În cazul celor mai mulţi oamani, această capacitate de ne vedea propriile mişcări în întuneric este probabil învăţată, cred cercetătorii. Rezultatele experimentelor au fost descrise în jurnalul Psychological Science.

Provocarea a constat în măsurarea obiectivă a ceea ce este, se pare, o senzaţie subiectivă.

Pentru început, cercetătorii au stabilit nişte aşteptări false: subiecţilor li s-a spus să se aştepte să vadă nişte mişcări, în condiţii de lumină foarte slabă (legaţi la ochi cu benzi care, credeau ei, aveau orificii minuscule). În a doilea experiment, aceiaşi participanţi erau legaţi la ochi şi li se spunea că nu au cum să vadă nimic. De fapt, în ambele cazuri, benzile de la ochi blocau complet vederea.

Într-un al treilea scenariu, experimentatorul îşi mişca mâna în faţa subiecţilor legaţi la ochi. Apoi, participanţii au fost echipaţi cu un dispozitiv de urmărire a direcţiei privirii, pentru a verifica dacă percepţiile pe care le descriau corespundeau ce ceea ce înregistraseră aparatele.

În plus faţă de subiecţii obişnuiţi, au fost testate şi persoane ce prezentau sinestezie – un „amestec” al simţurilor (de exemplu, văd anumite culori când aud muzică). Studiul s-a concentrat asupra unui tip particular de sinestezie, în care subiecţii văd anumite numere sau litere mereu în anumite culori.

Dintre participanţi, aproximativ jumătate au putut detecta mişcarea propriei mâini, în ciuda falselor aşteptări. Foarte puţini au putut vedea mâna experimentatorului, ceea ce arată importanţa mişcărilor proprii în asemenea percepţii.

Persoanele cu sinestezie au dovedit capacităţi mult mai puternice de a vedea mişcarea mâinii (urmărind-o cu ochii cu mare precizie), ca şi de a vedea mai clar formele.

Sursa: Science Daily / Credit foto.  J. Adam Fenster, University of Rochester