De ce sunt occidentalii atât de diferiţi de asiatici, ca mentalitate? Noua explicaţie a unui cercetător este surprinzătoare

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Thomas Talhelm, care îşi pregăteşte teza de doctorat la  Universitatea din Virginia, crede că plantele cultivate de strămoşii agricultori ai diferitelor populaţii ar fi influenţat structurarea mentalităţilor acestor populaţii, mentalităţi care au persistat până în ziua de azi.

Pentru moment, studiul său s-a mărginit la China, unde există o diferenţă culturală marcată – recunoscută şi de chinezi – între locuitorii din sud, unde cereala predominantă este orezul, faţă de cei din nord, unde cereala dominantă este grâul.

Chinezii din sudul ţării au o mentaliatte orientată mai mult către colectiv, către nevoile grupului şi către cooperare, comparativ cu cei din nordul ţăării, unde modul de a gândi este mai individualist, oamenii fiind mai direcţi şi mai puţin preocupaţi de evitarea conflictelor. 

Ce legătură au aceste deosebiri cu cultura cerealelor? În sud, se cultivă mai ales orez, o cultură ce necesită numeroase lucrări agricole de întreţinere, precum şi irigaţii, ceea ce sileşte comunităţile umane să lucreze în grup, stimulând dezvoltarea cooperării.

Cultivarea grâului, în schimb, permite o abordare mai individualistă.

Deşi studiul s-a limitat până acum la China, Talhelm crede că aceste diferenţe ar putea explica, cel puţin în parte, şi diferenţele între culturile est-asiatice şi cele occidentale, de pildă cea europeană; strămoşii europenilor cultivau predominant grâu (şi alte cereale ce nu necesită irigaţii), ceea ce ar putea explica de ce cultura europeană este una puternic marcată de individualism.

Talhelm şi colegii săi au recrutat 1.162 de studenţi chinezi, din diferite oraşe din nordul şi sudul ţării, dar aparţinând toţi etniei Han (care constituie 92% din populaţia Chinei), pentru a evita ca diferenţele culturale legate de etnie să afecteze rezultatele studiului.

Participanţii au fost supuşi unor teste psihologice specifice, cu ajutorul cărora cercetătorii au estimat cât de colectivistă sau de individualistă era mentalitatea fiecăruia dintre ei. 

În cazul tuturor acestor teste, cei din nordul Chinei s-au arătat mai individualişti decât cei din sudul ţării, după cum demonstrează rezultatele publicate în jurnalul Science.

Cercetătorii au studiat, de asemenea, mai multe provincii chineze cu acelaşi climat, dar care se deosebeau prin cerealele pe care le cultivau cu precădere, constatând aceaaşi situaţie: în provinciile unde se cultiva predominant grâul, oamenii erau mai individualişti decât locuitorii provinciilor unde predominau culturile de orez.

O altă descoperire interesantă: deşi modernizarea societăţii a dus la creşterea ratei divorţurilor în toată China, în provinciile unde predomina cultura grâului rata divorţurilor era cu 50% mai mare decât în provinciile unde se cultiva mai ales orez.

De asemenea, în provinciile unde domina grâul fuseseră cerute şi obţinute mai multe brevete pentru invenţii – iarăşi o trăsătură caracteristică societăţilor individualiste.  

Ideea că mentalităţile contemporane sunt influenţate de modul de viaţă şi cultura strămoşilor nu este complet nouă; de pildă, se cunoaşte faptul că acele culturi care aveau, la origine, un stil de viaţă pastoral, legat de creşterea animalelor  tind să fie mai violente şi mai preocupate de reputaţia individuală decât cele ce-şi au originea într-u mod de viaţă bazat pe cultivarea plantelor, ele sunt numite de antropologi „culturi ale onoarei”. În SUA, de pildă, în regiunile colonizate în urmă cu peste 200 de ani de imigranţi scoţieni şi irlandezi ce aparţineau unor „culturi ale onoarei” se observă şi azi proporţii mai mari de morţi accidentale şi de omucideri, în special omoruri legate de ideea de a apăra onoarea cuiva.   

Chiar dacă separarea grâu/orez nu explică toate deosebirile constatate între sudul şi  nordul Chinei, ea ar explica de ce naţiuni moderne, urbanizate, precum Singapore, Japonia şi Coreea de Sud rămân foarte colectiviste ca mentalitate, deşi sunt la fel de bogate precum ţările dezvoltate occidentale: toate trei se află în zone în care a predominat, istoric, cultivarea orezului.

Pasul următor va fi verificarea acestei ipoteze şi în alte zone ale lumii; Talhem a făcut deja unele studii preliminare în India, unde există, de asemenea, o separare între zona grâului şi zona orezului (dar mai degrabă între estul şi vestul ţării, nu între sud şi nord, ca în China) şi unde diferenţele culturale legate de specificul agriculturii locale par chiar mai puternice decât în China.

Sursa: Live Science