„Pastila meselor imaginare” – noua speranţă pentru tratamentul obezităţii

Noul medicament „păcăleşte” organismul, făcându-l să creadă că a consumat un număr mare de calorii, ca şi cum persoana în cauză ar fi terminat de mâncat o masă consistentă.

Pastila, un veritabil ţel suprem al dieteticienilor, ar permite oamenilor să continue să mănânce alimente bogate în grăsimi, dar fără să se îngraşe.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Medicamentul reduce, de asemenea, nivelul de colesterol din organism şi ţine glicemia sub control.

Noua pastilă a fost creată într-o perioadă în care forurile medicale sunt extrem de îngrijorate, întrucât omenirea pare să piardă lupta împotriva obezităţii.

Obezitatea a atins proporţiile unei pandemii globale, iar cel puţin 2,8 milioane de persoane mor în fiecare an din cauza faptului că sunt supraponderale sau obeze, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Aproximativ 44% din cazurile de diabet, 23% din totalul cazurilor de maladii cardiace şi între 7 şi 41 de procente din anumite tipuri de cancer sunt atribuite persoanelor supraponderale şi obeze.

Tot mai mulţi oameni încearcă să slăbească apelând la intervenţii chirurgicale.

Noul medicament, denumit Fexaramine, a fost primit cu entuziasm de comunitatea internaţională. Administrat unor şoareci care au devenit obezi în urma unui regim bogat în grăsimi, medicamentul le-a ajutat pe acele animale: depozitele lor de grăsime s-au diminuat, concentraţiile de colesterol au scăzut, iar glicemiile lor au fost mai bine ţinute sub control.

Medicamentul a accelerat, de asemenea, metabolismul şi a transformat grăsimea albă, dăunătoare, care se acumulează de obicei în jurul taliei, în grăsime benefică, brună.

În mod remarcabil, Fexaramine a făcut toate aceste lucruri fără să afecteze apetitul.

Studiul cercetătorilor americani, care speră că medicamentul lor va genera rezultate similare şi pe pacienţi umani, a fost publicat în revista Nature Medicine.

Sursa: MEDIAFAX