Fosilele primilor oameni oferă detalii neştiute până acum despre strămoşul omului. ”A devenit o emblemă ascuţită a părţii de jos”

Anterior se credea că o specie umană cunoscută sub numele de Australopithecus sediba avea o dietă bazată pe alimente dure, scoarţă de copac şi frunze. Recent, un studiu a găsit dovezi care contrazic acest stil de viaţă. A fost studiat un craniu al acestui primat vechi de două milioane de ani. 

 

După rularea unei serii de modele pe calculator, cercetătorii au constatat că acest lucru nu ar fi fost posibil. Această specie nu ar fi putut mesteca alimente atât de solide din cauza faptului că maxilarul, pur şi simplu nu ar fi fost suficient de puternic pentru astfel de activitate.

 

Australopithecus sediba a trăit în Africa de Sud în urmă cu aproximativ 2 milioane de ani şi este unul dintre cei mai probabili strămoşi ai oamenilor moderni, Homo sapiens.

 

Deşi mergea pe două picioare, îi lipsea alte caracteristici umane, cum ar fi un creier mare, faţă plată sau capacitatea de a utiliza instrumente, motiv pentru care conexiunea exactă cu oamenii nu a fost confirmată.

 

„Dacă ar fi muşcat din toate puterile, punând presiune pe dinţii molari, folosind din plin forţa muşchilor de mestecat, i s-ar fi dislocat maxilarul”, a explicat Justin Ledogar, un cercetator de la Universitatea din New England în Australia.

 

Aceasta este o surpriză, deoarece alte specii de australopithecus au fost bine adaptaţi pentru a procesa alimentele greu de mestecat.

 

„Ei au fost capabili să muşte eficient produsele alimentare, cu forţe foarte mari”, a declarat liderul unei echipe de cerectare, David Strait, profesor de antropologie la Universitatea Washington din St Louis, Statele Unite ale Americii.

 

Oamenii de ştiinţă şi-au realizat experimentele în baza modelelor de craniu fosilizat găsit în 2008, în peştera Malapa, aproape de Johannesburg, Africa de Sud. Experimentele efectuate de ei sunt cunoscute ca teste biomecanice, care sunt utilizate pentru a observa dacă avioanele, automobilele sau alte dispozitive mecanice sunt suficient de puternice pentru a evita ruperea în timpul utilizării. Aceste experimente au arătat că hominidul nu a avut maxilarul şi structura dintelui necesară pentru a exista pe o dietă constantă bazată pe alimente dure.

 

„Deşi A. sediba e posibil să fi fost în stare să mănânce unele alimente dure, după analiza microscopică s-a constatat că este foarte puţin probabil ca această specie să fi fost adaptată să manânce alimente tari”, afirmă profesorul Strait.

 

Sursa foto: Wikimedia Commons

 

Profesoara Naomi Levin, palenteologist la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore, împreună cu colegii ei, a analizat 152 de dinţi fosilizaţi ai primilor oameni şi ai altor mamifere antice. Ei au descoperit un amestec de izotopi de carbon în dinţii celor mai multe primate şi mamifere care trăiau în Africa. Amestecul este similar cu cel găsit în plantele, care utilizează o formă mai puţin eficientă a fotosintezei, cunoscută sub numele de C3.

 

Cu toate acestea, speciile umane timpurii, cum ar fi Australopithecus afarensis, Australopithecus africanus şi Kenyanthropus platyops, care au trăit în urmă cu 3,9 milioane şi 2 milioane de ani, au fost diferite şi, de asemenea, au avut izotopi din plante care utilizează mai eficient calea fotosintetică cunoscută sub numele de C4.

 

Profesorul Levin si colegii ei au declarat: „Modificările obiceiurilor alimentare în rândul hominizilor este un aspect critic al evoluţiei umane. Capacitatea de a mânca o serie de alimente C3 şi C4 indică faptul că hominizii plioceni timpurii au fost cel mai probabil generalişti care ar fi putut prospera în diferite medii.”

 

Un alt studiu, de la Universitatea din Iowa, a utilizat analizele biomecanice faciale şi craniene avansate a aproape 40 de persoane ale căror măsurători au inclus atât copii mici, cât şi adulţi.

 

„Noi nu am identificat nicio dovadă precum că bărbia ar fi avut legătură cu funcţia mecanică, iar în unele cazuri, ne-am dat seama că bărbia rezistă mai rău la forţele mecanice pe măsură ce individul creşte”, a declarat co-autorul studiului, Nathan Holton.

 

Potrivit concluziilor publicate în Journal of Anatomy, oamenii moderni au evoluat de la grupuri izolate de vânători şi culegători care au ajuns să coopereze între ele. Ei au devenit mai liniştiţi în această perioadă şi mai puţin predispişi să lupte pentru teritoriu şi bunuri. Această modificare de comportament a fost stimulată de un nivel redus de hormoni care au condus la modificarea craniului, faţa devenind mai mică şi bărbia mai proeminentă. 

 

„Primatele sau neandertalienii nu au avut bărbie. Feţele noastre sunt aproximativ cu 15 % mai scurte decât ale neandertalienilor, bărbia a evoluat ca o proeminenţă osoasă, devenind o emblemă ascuţită a părţii de jos a feţei noastre”, a explicat Holton. 

 

Această evoluţie a fost stimulată de migraţia strămoşilor noştri din Africa, care a avut loc în urmă cu aproximativ 60.000 de ani. Bărbaţii, în special, au devenit mai dispuşi să facă alianţe, materializate prin schimbul de mărfuri şi idei, precum şi schimbarea atitudinii, acestea au fost motivate de nivelul de testosteron scăzut, rezultând în schimbări remarcabile la nivelul craniului.

 

Antropologul Robert Franciscus a adăugat: „Ceea ce argumentăm noi este faptul că omul modern are avantajul să aibă o reţea socială bine conectată datorită căreia poate face schimb de informaţii. Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, masculii trebuie să se tolereze reciproc. Trebuie să fie mai multă curiozitate şi cercetare decât agresiune, iar dovada se află în arhitectura noastră facială”, a explicat Robert Franciscus. 

 

Sursa: Mail Online

 

Vă recomandăm şi aceste articole: