Cele mai PERICULOASE substanţe inflamabile. Una este atât de instabilă încât se mai numeşte ”Mama lui Satan”

Science Alert a întocmit o listă de cinci substanţe non-nucleare care sunt considerate cu o putere de explozie fascinantă şi care, unele dintre ele, pot reprezenta un pericol din cauza instabilităţii.

TNT

• Un nou crater pe Lună, cu un diametru de 225 de metri, a fost fotografiat cu…
• Oamenii de știință s-au înșelat! Cât de mult contează genele cu adevărat?

Una dintre cele mai cunoscute substanţe este trinitotoluenul, sau TNT-ul, care este populară în filme şi jocuri video. Deseori este confundată cu dinamita, dar reprezintă substanţe diferite.

TNT-ul este o substanţă galbenă solidă şi a fost produs prima dată în 1863, fiind folosit drept colorant. Abia 30 de ani mai târziu i s-au descoperit proprietăţile care au făcut trinitotoluenul renumit. Motivul pentru care această proprietate a rămas ascunsă a fost stabilitatea crescută a acesteia.

Pentru a exploda, are nevoie de un detonator, lucru care a făcut ca TNT-ul să fie des folosit în explozii controlate precum demolări de clădiri. 

De asemenea, este folosit ca o măsură standard pentru alţi explozibili, a căror capacitate de explozie se măsoară relativ la TNT.

TATP

TATP-ul face parte dintr-un grup de molecule numite peroxizi, care conţin legături slabe oxigen-oxigen care nu sunt găsite în TNT. Acest lucru înseamnă că TATP-ul este o substanţă foarte instabilă.

Atât de instabilă încât este poreclită „Mama lui Satan”. Explozia ei este aproximativ 80% din capacitatea TNT-ului, dar este mult mai greu de manevrat. Chiar şi un şoc mic poate determina o explozie. 

De asemenea, este foarte uşor de realizat şi este folosită în mod regulat în dispozitive improvizate asociate chiar şi cu unele atentate teroriste.

RDX

RDX este un azot inflamabil, ceea ce înseamnă că proprietăţile sale sunt datorită prezenţei multor legături azot-azot. Acestea sunt extrem de instabile şi cu cât există mai multe astfel de legături, cu atât substanţa are ocapacitate mai mare de explozie.

Totuşi, instabilitatea poate fi controlată prin amestecul cu alte chimicale, de aceea este folosită în demolări la fel ca TNT-ul.

PETN

PETN are similarităţi cu TNT-ul, în sensul că aceasta conţine legături de azot asemănătoare. O altă similaritate este cu nitroglicerina din dinamită.

Deşi densitatea de azot este mai ridicată (ceea ce înseamnă o putere de explozie mai mare), este prea stabilă şi este greu de detonat, având nevoie de TNT sau RDX.

A fost folosită în mod regulat în Al Doilea Război Mondial, folosind o detonare electrică de la distanţă, sistem care a fost folosit ulterior în testele bombei nucleare.

De asemenea, are o toxicitate scăzută şi este folosită în medicină ca vasodilatator.

Azidele

Printre cele mai instabile substanţe inflamabile pe bază de azot sunt azidele care au 14 atomi de azot, mulţi dintre ei fiind legaţi în lanţ, ceea ce îi face extrem de instabili.

Aceste molecule nu există în natură din cauza instabilităţii ridicate. Au fost realizate de un grup de cercetători german în anul 2011.

Chiar şi o mică atingere a acestei substanţe o face să detoneze. Reacţia creează o mare cantitate de căldură, astfel doar o cantitate mică de substanţă a putut fi sintetizată pentru testare.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Pastilele de slăbit care conţin un material folosit la explozibili şi te pot ucide. Interpol emite o alertă globală

Care este cel mai puternic explozibil din lume?

Veninul de albine – cel mai sensibil detector de explozibili

Detectiv cu trompă: Elefanţii din Africa de Sud sunt antrenaţi de Armata americană să găsească explozibili