Romfilatelia a creat o nouă emisiune filatelică cu tematica „155 de ani, Bucureşti, Capitala României”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Bucureşti, la fel ca şi capitala Moldovei, Iaşi, a fost oraşul luptei unioniştilor pentru făurirea României moderne. Aici s-au ţinut, în 1857, sedinţele Adunării ad-hoc a Ţării Româneşti, şi tot aici s-a materializat, în ianuarie 1859, izbânda naţiunii: alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al Moldovei şi domn al Ţării Româneşti, scrie Mediafax.

Recunoaşterea unirii celor două teritorii româneşti de către Imperiul Otoman, la sfârşitul lui 1861, a fost urmată de reunirea celor două Adunări Elective într-una singură, în ianuarie 1862, la Bucureşti şi de formarea guvernului unic, primul guvern al României, nume sub care este cunoscut din acel moment teritoriul Principatelor Unite. Cel care a susţinut neabătut ca Bucureşti să devină capitală a fost marele om politic al vremii, Mihail Kogălniceanu.

Până la sfârşitul anului 1862 au fost transferate la Bucureşti toate organismele centrale ale statului: administraţie, arhive, cancelarii, ministere, oficii statistice etc. Noua calitate a oraşului, oficializată pe 24 ianuarie 1862, a contribuit la o dezvoltare tot mai accentuată a sa, atât din punct de vedere teritorial şi demografic, cât şi urbanistic edilitar, cultural şi economic.

Un factor important în cadrul modernizării oraşului a fost promulgarea Legii comunale în anul 1864, în cadrul căreia a fost înfiinţată Primăria Capitalei, primul primar ales fiind Barbu Vlădoianu.

Transformările în domeniul edilitar şi al construcţiilor sunt evidente. Se ridică noi edificii: precum Teatrul Naţional, construit în 1852. În 1857 s-a început construirea Palatului Academiei, a viitoarei Universităţi, instituţie legiferată în 1864.

Bucureştenii au cunoscut toate sistemele de iluminat practicate în marile oraşe europene. O remarcabilă realizare edilitară a fost introducerea în anul 1857 a petrolului lampant pentru iluminarea oraşului, Bucureştii devenind primul oraş din lume iluminat cu petrol lampant.

Realizări spectaculoase aparţin ultimilor ani de domnie ai lui Alexandru Ioan Cuza. Într-un singur an, 1864, au luat fiinţă Universitatea (al cărei edificiu a fost inaugurat în 1869), Şcoala de Belle Arte, Conservatorul, Muzeul de antichităţi, iar în anul următor a apărut în peisajul Bucureştilor viitoarea emblemă a capitalei, Societatea Ateneul Român. În ultimul an al domniei (1866) a fost creată Societatea literară care, în 1867, ia numele de Societatea Academică Română.

Timbrul emisiunii, având valoarea nominală de 8 lei, înfăţişează clădirea Universităţii la 1938 şi statuia lui Ion Heliade Rădulescu, personalitate marcantă a oraşului Bucureşti, scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, despre care George Călinescu spunea că „este a doua mare personalitate a literaturii române, după Dimitrie Cantemir.”

Coliţa emisiunii, având valorea nominală de 16 lei, ilustrează portretul lui Alexandru Ioan Cuza. În timpul domniei sale, la data de 24 ianuarie 1862, în mod oficial, Bucureştii au devenit Capitala Principatelor Unite Române. Domnitorul este văzut din semiprofil, purtând Constituţia în mână.