Bisericile din perioada medievală au utilizat vânătoarea de vrăjitoare pentru a strânge cât mai mulţi adepţi

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Privind judecarea vrăjitoarelor din Salem există nenumărate teorii. Conform History, savanţii din trecut au sugerat că vremea, scăderea veniturilor şi problemele politice au contribuit la instalarea fenomenului în Europa. Dar, conform unei noi teorii, aceste acuzaţii au reprezentat un mod în care bisericile catolice şi protestante au concurat pentru a strânge cât mai mulţi adepţi. 

Economiştii Peter Leeson şi Jacob Russ propun în cadrul publicaţiei Economic că cele două biserici au utilizat persecuţia vrăjitoarelor pentru a dovedi că sunt cele mai bune culte religioase cărora oamenii ar trebui să se alăture dacă doreau să fie protejate de Satana. Vrăjitoarele pe de altă parte erau adepte ale răului, iar prin omorârea acestora oamenii erau protejaţi de diavol. 

Autorii susţin că din 900 până în 1400 biserica nu a dorit să recunoască existenţa vrăjitoarelor. În 1258, papa Alexandru al-IV-lea  a interzis condamnarea vrăjitoarelor. Dar câteva secole mai târziu şi-a schimbat decizia. Cei doi econimişti susţin că totul s-a schimbat din cauza Reformei Protestante. În 1517, în timpul reformei, biserica sa divizat în două instituţii, cea catolică şi cea protestantă. În cele din urmă, cele două culte au început să concureze una împotriva celeilalte pentru a strânge cât mai mulţi adepţi. 

Leeson şi Russ susţin că, la sfârşitul secolului XVII, vânătoarea de vrăjitoare s-a diminuat, mulţumită Păcii Westfalice. Tratatul din 1648 a pus capăt războaielor religioase, inclusiv a Războiului de Treizeci de Ani, iar echilibrul puterii a fost restabilit în Europa. Chiar şi aşa au mai avut loc condamnări ale vrăjitoarelor între anii 1650 şi 1700, economiştii susţinând că fenomenul a devenit comun, multe persoane fiind de părere că acesta era singurul mod prin care se puteau proteja de diavol. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: