Controverse după descoperirea unor structuri asemănătoare cu ADN-ul, în fosile de dinozaur de 75 de milioane de ani

.Într-o astfel de situaţia s-a aflat Alida Bailleul, expertă în paleontologie, care a descoperit o serie de structuri care seamănă cu ADN-ul atunci când a analizat fosilele a două exemplare tinere din sepecia Hypacrosaurus stebingeri, notează Science Alert.

„Nu-mi venea să cred, inima aproape că nu îmi mai bătea”, povesteşte cercetătoarea. Aceasta nu a împărtăşit descoperirea cu nimeni pentru câteva zile şi chiar şi în prezent, la mai bine de un deceniu, colegii acesteia sunt reţinuţi în ceea ce priveşte declaraţiile pe această temă.

• Planeta Marte ar fi fost „locuibilă” în trecutul îndepărtat, a descoperit roverul Curiosity al NASA
• O nouă erupție puternică pe suprafața Soarelui! Semnalele radio din Pacific au fost perturbate

Dr. Mary Schweitzer, una dintre vocile cele mai importante din domeniul paleontologiei, care în trecut a susţinut că fosilele de Tyrannosaurus rex pot să conserve proteinele celulelor pentru milioane de ani, s-a alăturat echipei iniţiale şi, de asemenea, împărtăşeşte reţinera colegilor săi:  „Nici măcar nu sunt dispus să-l numesc ADN pentru că sunt prudentă şi nu vreau să exagerez rezultatele”, a declarat aceasta pentru National Geografic. Aceasta mai adaugă: „Există ceva în aceste celule care este în concordanţă chimică şi care reacţionează ca ADN-ul”.

Studiile au arătat că perioada de înjumătăţire a ADN-ului este de 521 ani şi, chiar şi în cele mai bune condiţii, după 5,3 milioane de ani până când genele sunt imposibil de identificat. Dinozaurii din specia Hypacrosaurus stebingeri au trăit în urmă cu 75 de milioane de ani, de 15 ori mai mult faţă de perioada maximă. Testele efectuate în laborator de către cercetători au relevat faptul că prin adăugarea unor anticorpi, numiţi şi Colagen II, structurile din celulele de dinozaur au reacţionat într-un mod familiar ADN-ului.

Una dintre teoriile pe care oamenii de ştiinţă le-au înaintat este cea legată de o posibilă contaminare a fosilei, deşi, după cum arată dovezile, o astfel de situaţie pare a fi improbabilă.

Studiul a fost publicat în National Science Review.

Citeşte şi: