Fosilele unor creaturi gigantice care au trăit pe Terra prezintă modul tragic în care acestea au murit

Oamenii de ştiinţă au descoperit în peninsula Santa Elena din Ecuador fosilele a 22 de leneşi giganţi din specia Eremotherium laurillardi. Dat fiind faptul că între osele descoperite nu se află sedimente a condus la concluzia că aceştia şi-au găsit sfârşitul împreună, într-un interval relativ scurt de timp, notează Science Alert.

Fosilele au fost descoperite în ceea ce în prezent este o groapă de gudron, totuşi, în urmă cu câteva zeci de mii de ani, atunci când au murit leneşii, reprezenta habitatul acestora. Din nefericire, dovezile arată faptul că acest habitat este şi cel care a dus la sfârşitul lor, dat fiind faptul că şi-au contaminat sursa de apă cu propriile fecale.

• De ce șerpii evoluează mereu în canibali?
• Eucaliptul curcubeu: arborele cu scoarță multicoloră care pare pictat manual

„Mai multe dovezi sugerează că aceste animale s-ar putea să se fi adunat şi să fi murit din cauza unui eveniment de mortalitate în masă într-un habitat mlăştinos”, explică cercetătorii într-o lucrare. „Luând observaţii din ecosistemele megafaunale moderne ca analog, sugerăm că acest eveniment de deces ar fi putut rezulta din secetă şi/sau boală care rezultă din contaminarea surselor de apă; situaţii asemănătoare fiind observate în rândul populaţiilor de hipopotami din actuala savană africană”, mai adaugă aceştia.

Cercetătorii explică faptul că această groapă de gudron are o vechime 18.000-23.000 de ani, încadrându-se în cronologia pe care oamenii de ştiinţă au realizat-o de-a lungul timpului despre evoluţia şi dispariţia leneşilor giganţi în urmă cu 11.000 de ani. Dat fiind faptul că gudronul nu s-a infiltrat până la stratul de oase, indică faptul că acesta s-a depus mai târziu faţă de momentul în care cei 22 de leneşi şi-au găsit sfârşitul.

„Pe baza datelor din acest studiu, un analog modern al ansamblului Tanque Loma E. laurillardi era asemănător cu hipopotamii, care se adună în număr mare la surse de apă, acolo unde îşi petrec cea mai mare parte a timpului scufundaţi pentru a se proteja de căldură, soare şi insecte”, explică cercetătorii. Aceştia mai adaugă că odată cu perioadele de secetă şi dispariţia vegetaţiei din jur apa devine din ce în ce mai poluată cu fecale, iar asta înseamnă că animalele îşi găsesc sfârşitul din cauza bolilor şi/sau foamei înainte ca apa să se evapore de tot.

Studiul a fost publicat în Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology.

Citeşte şi:

Oamenii vânau leneşi gigantici în urmă cu 11.000 de ani

Tot ce trebuie ştiut despre leneşi, cele mai lente mamifere din lume. Contrar aparenţelor, sunt foarte bine adaptaţi şi mult mai violenţi decât se crede