„Uranprojekt” sau programul nuclear nazist: Cât de aproape erau, de fapt, germanii de construirea bombei atomice

„Uranprojekt”, cunoscut în mod informal drept „Uranverein” (Clubul Uranium) a fost proiect secret german pentru a cerceta și dezvolta energie și arme atomice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Înainte de declanșarea ostilităților, Germania se afla în fruntea cursei pentru fisiunea nucleară, Otto Hahn (cunoscut drept părintele chimiei nucleare) și asistentul său Fritz Strassmann descoperind la Institutul Kaiser Wilhelm prima fisiune nucleară a unor elemente grele în 1938.

• MESAJE DE CRĂCIUN. Cele mai frumoase mesaje, urări şi felicitări pentru cei dragi
• Misiunea Lucy care va studia asteroizii troieni ai planetei Jupiter, lansată astăzi

În urma descoperirilor, Germania a fost încurajată de o lucrare publicată de fizicianul experimental Wilhelm Hanle, care propunea folosirea fisiunii cu uraniu într-un reactor.

GALERIE FOTO

Astfel, un grup restrâns a primit sarcina de a studia posibila aplicare militară a energiei nucleare.

Nemții au stabilit apoi un nou proiect de cercetare la data de 1 septembrie 1939, aceeași zi considerată a fi începutul celui de-Al Doilea Război Mondial odată cu invadarea Poloniei de către Germania.

Albert Einstein l-a avertizat pe Franklin D. Roosevelt despre amenințarea germană

Statele Unite ale Americii au aflat despre programul Germaniei în același an, după ce Albert Einstein a adresat o scrisoare președintelui Franklin D. Roosevelt în care avertiza despre amenințarea germană prin crearea „unei reacții nucleare în lanț cu o masă mare de uraniu, prin care ar putea fi generate cantități vaste de energie și cantități uriașe de noi elemente similare radiului”.

Proiectul a fost apoi extins în trei zone principale de cercetare, „Uranmaschine” pentru investigarea creării unui reactor nuclear, producerea de uraniu și apă grea, precum și separarea izotopilor de uraniu.

Cercetările au fost pertubate de invazia germană a Uniunii Sovietice în 1941 (operațiunea Barbarossa), pentru că majoritatea minților științifice ale Germaniei erau concentrate pe dezvoltarea de noi tehnologii care ar putea avea un impact imediat în eforturile de război.

Proiectul a suferit și din cauza unui declin al talentelor. Mulți oameni de științi și fizicieni de top din Germania fugiseră din țară, unii dintre aceștia fiind evrei, însă exista și o lipsă de înțelegere și investiții din partea regimului. Prin comparație, proiectul Manhattan a consumat 2 miliarde de dolari în fonduri guvernamentale, în comparație cu cele 2 milioane de dolari folosite pentru „Uranprojekt”.

Misiunea Alsos și operațiunea Epsilon

Astfel, germanii nu au reușit niciodată să obțină o reacție în lanț de succes și nici nu au reușit să dezvolte o metodă de îmbogățire a uraniului, având în vedere că nu au luat niciodată în considerare plutoniul drept un înlocuitor viabil.

În timpul ultimelor luni ale războiului, forțele americane au ajuns în Hechingen și orașul învecinat Haigerloch, la marginea Pădurii Negre. Operațiunea făcea parte din misiunea Alsos, un efort coordonat al forțelor armate americane și britanice pentru a descoperi dezvoltările științifice ale inamicilor.

Odată ajunse acolo, trupele au capturat cercetători germani asociați cu programul nuclear și au descoperit un prototip de reactor la Haigerloch, precum și documente despre experimente, apa grea și uraniul de la Tailfingen, potrivit Heritage Daily.

Proiectul naziștilor se afla, de fapt, într-un stadiu teoretic foarte incipient

În iulie 1945, zece membri ai echipei de cercetare germane au fost ținuți ostatici într-o casă din zona rurală britanică, ca parte dintr-o misiune numită operațiunea Epsilon. Casa fusese interceptată de Forțele Aliate și conversațiile oamenilor de știință erau ascultate, pentru a determina cât de aproape ajunseseră naziștii de construirea unei bombe atomice.

Atunci când cercetătorii au fost informați de atacul cu bombă atomică de la Hiroshima, la data de 6 august 1945, a existat un sentiment de șoc pentru că germanii au crezut că cercetările lor erau la un stadiu mult mai avansat, în timp ce unii chiar au pus la îndoială relatările despre bombardament.

Stenogramele par să indice că fizicienii fie supraestimaseră cantitatea de uraniu îmbogățit necesară pentru o bombă atomică sau o exageraseră în mod conștient. În cel mai bun caz, proiectul german se afla, de fapt, într-un stadiu teoretic foarte incipient, iar cercetătorii încă se gândeau cum ar trebui să fie construită o bombă atomică.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Castelul Houska, o structură gotică care păzește una dintre porțile iadului. Ce au ascuns naziștii aici

„Armata fantomă” sau cum i-au păcălit americanii pe naziști în cel de-Al Doilea Război Mondial

Explozia din Beirut a fost una dintre cele mai mari explozii non-nucleare din istorie

Rusia a declasificat imaginile care arată detonarea celei mai puternice arme nucleare din istorie