Edvard Munch, artistul care a auzit „enormul și infinitul țipăt al naturii”

Edvard Munch s-a născut în 1863 într-o casă rustică din satul Adalsbruk, situat în Loten, Norvegia. Tatăl său, Christian Munch, era medic și era căsătorit cu Laura Catherine Bjolstad.

Familia include și surorile lui Edvard, Johanne Sophie, Laura Catherine, Inger Marie și fratele Peter. Aceștia s-au mutat la Oslo în 1864, în urma numirii lui Christian în funcția de ofițer medical la fortăreața Akershus, o zonă militară care la acea vreme era folosită drept închisoare. Mama lui Edvard a murit de tuberculoză în 1868. În decurs de doar 10 ani, sora preferată a lui Edvard, Sophie, un artist talentat, a murit și ea de tuberculoză.

• Puțini îi știu numele, dar invenția ei a schimbat viața a milioane de femei. Josephine Cochrane…
• Karen Wetterhahn și misterul genetic al otrăvirii cu mercur

Tatăl lui Edvard, adept al creștinismului fundamentalist, a trecut prin mai multe episoade de depresie și furie precum și halucinații în care interpreta bolile familiei sale drept pedeapsă de origine divină.

Edvard Munch a fost un artist prolific însă tulburat. Era preocupat de mortalitatea umană, bolile cronice, libertatea sexuală și aspirațiile religioase. Edvard își exprima obsesiile prin opere în culori intense, semi-abstracte și misterioase. În urma impresionismului triumfător din Franța, Edvard a împrumutat din sensibilitatea simbolistă a influentului Paul Gauguin și a devenit unul dintre cei mai controversați și renumiți artiști din noua generație de pictori simboliști și expresioniști.

Cum a apărut „Țipătul”, cea mai cunoscută operă a lui Edvard Munch?

Munch s-a maturizat în primul deceniu al secolului XX, în timpul apogeului mișcării Art Nouveau și caracteristicile sale privind lucrurile organice, evoluționare și misterioase. Astfel, Edvard a ajuns să trateze ceea ce vedea ca și cum ar fi fost o fereastră spre psihologia umană, potrivit The Art Story.

Cea mai cunoscută operă a lui Munch, „Țipătul”, se regăsește într-un grup exclusivist, alături de „Noaptea înstelată” a lui Van Gogh și „Les Demoiselles d’Avignon” a lui Picasso. Fluiditatea pensulei lui Munch evocă cerul și norii în „Noapte înstelată”. Însă, pot fi găsite și elemente estetice ale expresionismului și chiar suprarealismului.

Peisajul din „Țipătul” a fost sugerat artistului de o plimbare de-a lungul unui drum cu vedere la orașul Oslo, aparent la sosirea lui Munch sau la plecarea acestuia la un spital de boli mintale în care sora sa, Laura Catherine, fusese internată. Nu se știe dacă artistul a observat o persoană reală în agonie, însă acest lucru pare puțin probabil. După cum și-a amintit mai târziu chiar artistul, „mergeam alături de doi prieteni atunci când soarele a apus”.

„Apoi am auzit enormul și infinitul țipăt al naturii”

„Brusc, cerul s-a făcut roșu ca sângele. M-am oprit și m-am sprijinit de gard … tremurând de frică. Apoi am auzit enormul și infinitul țipăt al naturii”, a spus Munch.

Există două versiuni pictate ale „Țipătului” pe care Munch le-a creat la începutul secolului al XX-lea. Una dintre acestea (create în 1910) se află momentan la Muzeul Munch din Oslo. În afară de aceste versiuni pictate, există și o versiune în pastel și o litografie.

La scurt timp după moartea sa din 1944, s-a aflat că Munch lăsase moștenire orașului Oslo o colecție impresionantă de opere. În jur de 1.100 de tablouri, 4.500 de desene și 18.000 de tipăriri au ajuns la muzeul dedicat lui Munch în 1963.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Renoir, Picasso, Matisse și Munch se întâlnesc, la Castelul Cantacuzino, în expoziția Great Artists

A fost elucidat misterul mesajului ascuns din tabloul „Țipătul”, pictat de Edvard Munch

Rondul de noapte al lui Rembrandt. Ce personaje ascunde capodopera

„Extazul Sfintei Tereza” în viziunea artistului italian Gian Lorenzo Bernini