Honoré de Balzac, cronicarul suprem al societății franceze contemporane

Marele romancier francez Honoré de Balzac a scris despre viața în Franța în perioada în care a trăit. Seria de aproximativ 90 de romane și povestiri, numite „La Comédie humaine”, dezvăluie istoria socială a Franței în prima jumătate a anilor 1800.

În operele lui Balzac apar peste 2.000 de personaje, multe dintre acestea apărând mai târziu în povești ulterioare. De asemenea, Balzac lucra din greu. Astfel, romancierul scria manuscrisul iar apoi revizuia textul până când lucrarea nu mai arăta deloc ca versiunea originală.

• O reptilă mumificată de acum 289 de milioane de ani ne arată de ce respirăm așa…
• Un eveniment de acum 4.200 de ani ar fi contribuit la prăbușirea Vechiului Regat Egiptean

Balzac s-a născut Honoré Balssa în Tours, Franța, la data de 20 mai 1799. Tatăl său, un fiu de țăran, ajunsese bancher și furnizor pentru armata lui Napoleon. Mama lui Balzac provenea dintr-o familie din clasa de mijloc. La vârsta de 8 ani, Balzac a fost trimis la internat în Vendôme, Franța. După căderea lui Napoleon din 1815, familia s-a mutat de la Tours la Paris, acolo unde a urmat cursurile unei școli timp de încă doi ani, iar apoi a fost grefierul unui avocat timp de trei ani.

O viață profund marcată de dificultăți financiare și muncă asiduă

În această perioadă, Balzac aspira la o carieră literară. Acesta a scris „Cromwell” (1819) și alte piese tragice care nu au avut prea mult succes. Apoi, Balzac a început să scrie romane pline cu speculații mistice și filosofice înainte să se îndrepte spre romane gotice, istorice și umoristice, toate fiind scrise sub pseudonime. La scurt timp, Balzac a acumulat multe datorii, iar viața sa avea să fie profund marcată de dificultăți financiare și muncă asiduă.

în 1829, Balzac a scris „Les Chouans”, primul roman publicat sub numele său real. A fost un roman istoric despre țăranii din Bretania, numiți Chouans, care au participat la o insurecție regalistă împotriva Revoluției Franceze din 1799. În același an, Balzac a publicat și „La Physiologie du marriage”, un eseu umoristic și satiric asupra subiectului de infidelitate conjugală. Cele șase povești din „Scènes de la vie privée” (1830) au contribuit la îmbunătățirea reputației lui Balzac. Acestea sunt, în mare parte, studii psihologice asupra fetelor aflate în conflict cu autoritatea parentală.

Observatorul și cronicarul suprem al societății franceze contemporane

După această perioadă, Balzac a petrecut mare parte din viață la Paris. Acesta frecventa unele dintre cele mai cunoscute saloane și încerca să se prezinte ca un membru sclipitor al societății, cheltuindu-și veniturile în avans și muncind tot mai mult pentru a susține acest stil de viață. În 1832, o nobilă poloneză căsătorită, Éveline Hanska, i-a scris lui Balzac o scrisoare în care îi lăuda operele. Cei doi s-au întâlnit în următorul an, iar Balzac s-a îndrăgostit de ea. Cei doi au continuat să se întâlnească timp de câțiva ani, căzând de acord să se căsătorească după moartea soțului ei. Balzac a muncit din greu pentru a scăpa de datorii și pentru a avea o situație stabilă la momentul căsătoriei.

Balzac ajunsese acum la apogeul puterii sale creative. Între anii 1832 și 1835, acesta a creat peste 20 de opere. În toate acestea, Balzac s-a dovedit a fi observatorul și cronicarul suprem al societății franceze contemporane.

Balzac a murit la câteva luni după căsătoria cu Éveline Hanska

Până în 1834, Balzac dezvoltase un plan pentru a-și grupa romanele individuale în serii diverse dar unificate. Astfel, acesta a gândit trei categorii generale de romane: studii analitice (care să analizeze principiile vieții și societății umane), studii filosofice (care să dezvăluie cauzele ce determină acțiunile umane) și studii ale comportamentului (care arată efectele acelor cauze). Clasificate în acest mod, operele sale ajungeau la 12 volume. Totuși, până în 1837, Balzac avea să producă mai multe lucrări, iar până în 1840 se gândise la un titlu pentru întreaga sa creație: „La Comédie humaine”.

În 1842, Balzac a aflat că soțul lui Hanska murise. Acesta se aștepta să o ia de nevastă, însă ea a amânat căsătoria. Balzac a continuat să scrie în speranța că astfel o va câștiga, deși sănătatea sa era în declin, potrivit Britannica.

Începând cu 1847, Balzac a început să petreacă timp la castelul lui Hanska din Polonia. În acest punct, scriitorul era grav bolnav. Cuplul s-a căsătorit în martie 1850, mutându-se la Paris. Balzac a murit câteva luni mai târziu, la data de 18 august 1850.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Sven Hassel, cel mai de succes romancier danez al secolului XX

Charlotte Bronte, romanciera care a inspirat și influențat nenumărate alte scriitoare

Voltaire, unul dintre cei mai importanți scriitori din literatura franceză

Viața marelui scriitor Lev Tolstoi, excomunicat din Biserica Ortodoxă Rusă