O „capcană a morții” a conservat sute de broaște antice, care s-au înecat în timpul împerecherii

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Timp de zeci de ani, oamenii de știință au fost nedumeriți de un mister macabru: Ce a omorât sute de broaște fosilizate găsite într-o „capcană a morții” străveche din Germania, care datează de acum milioane de ani?

Aceste broaște păreau a fi complet sănătoase atunci când au murit, dar cercetătorii au stabilit recent că amfibienii s-ar fi înecat în timpul unui sex agresiv subacvatic.

Pentru noul studiu, oamenii de știință au analizat rămășițele a 168 de broaște găsite într-un vechi sit minier din valea Geiseltal, în regiunea Saxonia-Anhalt din centrul Germaniei. Specimenele au fost colectate inițial între anii 1930 și 1950, împreună cu alte 50.000 de fosile. Aproximativ jumătate dintre acestea erau vertebrate și includeau strămoși ai cailor, crocodili, șerpi uriași și păsări care trăiesc la sol, au precizat cercetătorii într-un comunicat.

Oasele fosilizate de broască datează de acum aproximativ 45 de milioane de ani, din epoca Eocenului. La acea vreme, situl era o mlaștină de coastă care se învecina cu Marea Paleo-Nord, care acoperea cea mai mare parte a nordului Germaniei. Condițiile chimice din mlaștină au întârziat descompunerea organismelor moarte până când acestea au putut fi fosilizate de mineralele din apă, ceea ce a permis conservarea „comorii” paleontologice de specimene.

Timp de zeci de ani, oamenii de știință au fost nedumeriți de un mister macabru

Analiza oaselor a arătat că broaștele nu au fost ucise de prădători sau de boli. Prin procesul de eliminare, oamenii de știință au ajuns la concluzia că cea mai probabilă cauză a morții a fost împerecherea, deoarece se știe că broaștele masculi din speciile care trăiesc în prezent țin uneori femelele sub apă în timp ce le montează, ceea ce face ca femelele să se înece.

Alți paleontologi au propus anterior că broaștele au murit din cauza unor schimbări extreme de mediu, cum ar fi inundațiile sau seceta. O altă ipoteză a sugerat că vinovatul a fost epuizarea bruscă a oxigenului din apă, ceea ce ar fi afectat capacitatea amfibienilor de a absorbi oxigenul prin piele, cunoscută sub numele de respirație cutanată, și ar fi dus la înecuri în masă.

Cu toate acestea, oasele broaștelor au arătat dovezi că, de fapt, cadavrele au plutit după ce animalele au murit, ceea ce a exclus desecarea mlaștinii, a explicat autorul principal al studiului, Daniel Falk, paleontolog la University College Cork din Irlanda.

Alte cauze ale morții, cum ar fi boala, malnutriția sau bătrânețea, ar fi lăsat semnături distincte în rămășițele broaștei, a spus Falk. Acest lucru a lăsat împerecherea ca fiind cea mai plauzibilă cauză a morții pentru aceste broaște fosilizate.

Ce a omorât sute de broaște fosilizate, găsite într-o „capcană a morții” străveche?

În timpul împerecherii, masculii de broască se urcă pe femele din spate și apoi se urcă pe spatele femelelor. Pe uscat, acest lucru nu reprezintă o problemă pentru femele. Însă unele specii de broaște se împerechează în apă, ceea ce poate forța femelele să se afunde sub suprafață și să le înece dacă masculii stau prea mult timp. Acest comportament de împerechere este întâlnit la unele specii moderne de broaște – în rândul anumitor specii, poate fi „foarte comun”, a spus Falk.

Înecul este mai probabil să se întâmple atunci când grupuri de masculi încearcă să se împerecheze cu o singură femelă, formând ceea ce se numește o minge de reproducere, a spus Falk. Este posibil ca acest lucru să se fi întâmplat cu zeci de milioane de ani în urmă cu broaștele din Geiseltal, care ar fi migrat în mlaștini o dată pe an pentru reproducerea în masă, a adăugat el.

Cu toate acestea, cercetătorii nu au reușit să determine sexul broaștelor doar din oasele lor, astfel că nu există nicio modalitate de a stabili dacă broaștele fosilizate sunt toate femele, a precizat Falk. Acest lucru face imposibilă dovedirea definitivă a ipotezei lor.

Mai multe alte situri din întreaga lume care datează din diferite perioade de timp păstrează, de asemenea, fosilele unor broaște aparent sănătoase în care cauzele morții sunt incerte, scrie Live Science.

Mai multe situri din întreaga lume ascund fosile asemănătoare

Echipa suspectează că broaștele din aceste situri ar fi putut, de asemenea, să se fi înecat în timpul sexului, ceea ce sugerează că fenomenul este mult mai răspândit în populațiile de broaște antice decât se credea cândva.

Acest lucru ridică o altă întrebare. După ce au trecut milioane de ani de evoluție a broaștelor, de ce se îneacă încă femelele în timpul sexului? Pentru speciile care încă procreează în acest mod, beneficiile împerecherii în apă trebuie să depășească costurile – dar nu este clar cum.

Cercetătorii suspectează că un studiu mai aprofundat al modului în care au murit aceste broaște fosilizate ar putea dezvălui indicii despre evoluția amfibienilor și despre modul în care s-au adaptat pe măsură ce ecosistemele lor s-au schimbat de-a lungul timpului.

Studiul a fost publicat în revista Papers in Palaeontology.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Apetitul pentru broaște al francezilor și belgienilor a adus mai multe specii în pragul extincției

Piciorul unei broaște a crescut la loc cu ajutorul unui cocktail de cinci medicamente

O specie de păianjen confecționează „buzunare” din frunze pentru a prinde și mânca broaște mai mari

Metodă ingenioasă de urmărire a braconierilor de broaște țestoase