O hartă britanică medievală ar putea conține dovezi ale unor insule mitologice

O hartă britanică medievală estompată poate dezvălui dovezi ale unor insule „pierdute demult” detaliate în mitologia galeză, arată un nou studiu.

Cercetătorii au descoperit insulele „dispărute” după ce au analizat harta Gough veche de 650 de ani, care se află acum în Biblioteca Bodleian de la Universitatea Oxford.

• Opere pierdute ale Fraților Grimm, redescoperite în colecția unei biblioteci din Polonia
• Guglielmo Marconi, inventatorul telegrafiei fără fir. Părintele radioului modern

În zona cunoscută acum drept Cardigan Bay, în Țara Galilor, harta arată două insule care nu mai există, au scris co-cercetătorii Simon Haslett și Davis Willis într-un studiu publicat în numărul din iunie al revistei Atlantic Geoscience.

Este această hartă britanică medievală dovada existenței insulelor?

Este probabil ca insulele să fi existat în secolul al XIV-lea, când un cartograf a creat harta, și să fi fost rămășițele unui pământ mult mai mare cunoscut în mitologia galeză drept „Cantre’r Gwaelod” sau „Maes Gwyddno”. Din cauza eroziunii, acest pământ a fost în cele din urmă înghițit de ocean pe o perioadă de secole, conform mitologiei, au scris cercetătorii în studiu.

Însă în timp ce unii cercetători cred că această hartă britanică medievală numită Gough poate fi o dovadă solidă a acestor insule mitologice, nu toată lumea este de acord cu descoperirile echipei.

Ce spune mitologia galeză?

Conform mitologiei galeze, pământul scufundat Cantre’r Gwaelod avea un conducător înainte ca oceanul să-l înghită.

„În folclorul recent (din ultimele câteva secole), Gwyddno este prezentat drept conducătorul lui Cantre’r Gwaelod, iar inundația este rezultatul neglijenței unui portar bețiv, pe nume Seithiennin”, spun Haslett și Willis în lucrare, potrivit Live Science.

Cei doi au investigat, de asemenea, alte surse timpurii pentru a găsi mențiuni despre Cantre’r Gwaelod și au descoperit că scriitorul antic Ptolemeu (care a trăit în anii 100-170 d.Hr. în Egiptul roman) a scris coordonatele în „Geographia” sa care sugerează că coasta Cardigan Bay era mai la vest decât se află acum, au remarcat Haslett și Willis în lucrare. În esență, descrierea lui Ptolemeu sugerează că linia țărmului galez s-a erodat substanțial de-a lungul mileniilor.

„Ptolemeu a furnizat o coordonată care sugerează că gura de vărsare a râului Ystwyth se întinde mai spre vest decât este astăzi și, dacă acest lucru este corect, atunci ne-am putea aștepta ca râul să fi trecut printr-un peisaj care se afla la vest de coasta actuală”, a spus Haslett.

Echipa a observat, de asemenea, că eroziunea țărmului Cardigan Bay continuă și astăzi, sedimentele de pe țărm fiind suficient de moi încât oceanul le poate eroda treptat.

Alte posibile relatări cu privire la insule

Călugărul britanic din secolul al VI-lea Gildas a remarcat marea nemiloasă în predica sa latină „Despre ruinele și cucerirea Britaniei”. În această predică, Gildas a descris modul în care oamenii care locuiau lângă Cardigan Bay au fost prinși între o forță invadatoare și o mare rebelă.

„Barbarii ne împing către mare; marea ne aruncă înapoi asupra barbarilor: astfel ne așteaptă două moduri de moarte, fie suntem uciși, fie înecați”, a scris Gildas, descriind situația celor prinși în conflict. Haslett și Willis au spus că această scriere poate înregistra o perioadă în care un dezastru natural, cum ar fi o valuri cauzate de furtună sau un tsunamiuri, a agravat problema eroziunii și a provocat inundarea bruscă a unei suprafețe considerabile de teren.

Cercetările sunt în desfășurare și mai multe dovezi ale acestui teren pierdut ar putea fi găsite în viitor. „Plănuim să efectuăm cartografieri de-a lungul actualei linii de coastă a Cardigan Bay pentru a vedea dacă ar putea fi colectate alte dovezi privind evoluția post-glaciară a coastei”, a spus Haslett.

Ce spun alți experți?

Live Science a contactat mai mulți experți care nu sunt afiliați cercetării pentru a-și exprima părerile despre studiu. În timp ce unii dintre savanți au susținut descoperirile, alții au fost sceptici.

Catherine Delano-Smith, cercetătoare la Institutul de Cercetări Istorice al Universității din Londra, a spus că harta Gough este o sursă slabă pentru găsirea insulelor pierdute din Golful Cardigan.

„Harta Gough nu poate fi folosită pentru a ‘demonstra’ existența insulelor ‘pierdute’”, a declarat Delano-Smith. De fapt, harta indică faptul că oricine a creat-o avea cunoștințe slabe despre geografia Țării Galilor, deoarece „Cardigan Bay nu este afișat deloc”, a spus ea.

Aceasta nu este singura greșeală a cartografului. Harta Gough arată o serie de insule în largul Britaniei, dar acestea sunt inexacte. „Este oferită doar o selecție noțională de insule, reprezentate ca cercuri brute și elipse de dimensiuni disproporționate, distribuite arbitrar pe toate coastele Britaniei”, a spus Delano-Smith.

Este această hartă britanică medievală corectă?

Deși Delano-Smith nu a exclus complet posibilitatea ca cele două insule la care se referă cercetătorii să reprezinte insule pierdute în largul Țării Galilor, ea a fost sceptică. „Această hartă britanică medievală nu își are locul într-o discuție geomorfologică despre evoluția de coastă post-glaciară”, a spus Delano-Smith.

Alți cercetători au fost mai optimiști cu privire la acuratețea rezultatelor. „În ceea ce privește studiul insulelor ‘pierdute’ din Cardigan Bay, cred cu tărie că este corect”, a declarat Patrick Nunn, profesor de geografie la Sunshine Coast University, din Australia.

Nunn a spus că, în cartea sa „The Edge of Memory: Ancient Stories, Oral Tradition and the Post-Glacial World”, a estimat că poveștile despre Cantre’r Gwaelod au o vechime de cel puțin 9.000 de ani.

Roland Gehrels, profesor și șef al Departamentului de Mediu și Geografie de la University of York, din Marea Britanie, a fost optimist, dar prudent, cu privire la descoperiri. „Aș spune că descoperirile lucrării sunt corecte”, a spus Gehrels.

Vă recomandăm să citiți și:

Izopodul gigantic ce trăiește în craterul asteroidului care a ucis dinozaurii

O epavă rară, descoperită de arheologii germani. Ce transporta nava atunci când s-a scufundat?

Stilul de viață al locuitorilor din Pompeii, dezvăluit de noi descoperiri

Ziua în care murea ultimul monarh al Egiptului. Povestea ei avea să fie cunoscută milenii mai târziu