Oamenii de știință au deslușit secretul unui somn mai bun

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cercetătorii de la Universitatea din Tsukuba au identificat o cale de semnalizare în interiorul celulelor cerebrale care reglează cât timp și cât de profund dormim

Un somn bun poate face minuni atât pentru minte, cât și pentru corp. Dar ce anume determină cât de mult trebuie să dormim și ce ne poate determina să dormim mai profund?

Într-un nou studiu, publicat în Nature, cercetătorii de la Universitatea din Tsukuba au oferit acum câteva răspunsuri, dezvăluind o cale de semnalizare în interiorul celulelor creierului care reglează durata și profunzimea somnului.

„Am examinat mutațiile genetice la șoareci și modul în care acestea afectează modelele de somn ale acestora”, spune autorul principal al studiului, profesorul Hiromasa Funato. „Am identificat o mutație care a dus la faptul că șoarecii dormeau mult mai mult și mai profund decât de obicei.”

Cercetătorii au descoperit că acest lucru a fost cauzat de nivelurile scăzute ale unei enzime numite histone deacetilază 4 (HDAC4), care este cunoscută pentru că suprimă expresia genelor țintă.

Ce determină cât de mult trebuie să dormim?

Studiile anterioare privind HDAC4 au arătat că aceasta este foarte afectată de atașarea moleculelor de fosfat într-un proces cunoscut sub numele de fosforilare. Atunci când acest lucru se întâmplă, HDAC4 tinde să se îndepărteze de nucleul celular, iar suprimarea anumitor proteine este redusă. Cercetătorii au fost interesați să afle dacă această fosforilare a HDAC4 ar afecta somnul.

„Ne-am concentrat asupra unei proteine numite kinaza 3 indusă de sare, cunoscută și sub numele de SIK3, care fosforilează HDAC4”, spune profesorul Funato. „Am constatat anterior că această proteină are efecte puternice asupra somnului.”

Echipa a descoperit că atunci când lipsea SIK3 sau când HDAC4 era modificată pentru a împiedica fosforilarea, șoarecii dormeau mai puțin. În schimb, atunci când șoarecii aveau o versiune mai activă a SIK3, care creștea fosforilarea HDAC4, aceștia dormeau mult mai mult.

Cercetătorii au identificat, de asemenea, o altă proteină, LKB1, care fosforilează SIK3 și care are efecte similare de suprimare a somnului atunci când este deficitară.

O perspectivă importantă asupra modului în care este reglat somnul

„Descoperirile noastre indică faptul că există o cale de semnalizare în interiorul celulelor cerebrale de la LKB1 la SIK3 și apoi la HDAC4”, spune co-autorul principal al studiului, profesorul Masashi Yanagisawa.

„Această cale duce la fosforilarea HDAC4, care promovează somnul, cel mai probabil pentru că afectează expresia genelor care promovează somnul.”

Echipa a efectuat experimente suplimentare pentru a identifica celulele cerebrale în care aceste căi reglează somnul. Acest lucru a implicat modificarea cantităților de SIK3 și HDAC4 în diferite tipuri de celule și regiuni ale creierului.

Rezultatele au indicat că semnalizarea din cadrul celulelor cortexului reglează profunzimea somnului, în timp ce semnalizarea din cadrul hipotalamusului reglează cantitatea de somn profund. Pentru ambele regiuni ale creierului, neuronii excitatori, care pot activa alți neuroni, au fost identificați ca având un rol cheie.

Aceste rezultate oferă o perspectivă importantă asupra modului în care este reglat somnul, ceea ce ar putea duce la o mai bună înțelegere a tulburărilor de somn, precum și la dezvoltarea de noi tratamente, scrie EurekAlert.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Obosit chiar și după 8 ore de somn? Ai putea suferi de „junk sleep”

Programul haotic de somn al adolescenților îi predispune pe aceștia la probleme de comportament. Există însă și vești bune!

Ce efecte poate avea somnul de slabă calitate?

Somnul mai scurt este legat de un risc mai mare de boli