Cercetătorii dezvăluie cum au populat oamenii megacontinentul Sahul

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În urmă cu 75.000 – 50.000 de ani, oamenii au început să-și croiască drum pe megacontinentul Sahul, o masă de uscat care a conectat ceea ce astăzi sunt Australia, Tasmania, Noua Guinee și Insulele Aru.

Noile cercetări dezvăluie mai multe despre rutele folosite de acești oameni timpurii și despre timpul necesar pentru a explora pe deplin megacontinentul Sahul.

• Previziunea ambasadorului austro-ungar: România va intra în război împotriva Imperiului
• Mumia uimitoare a unei maimuțe din Argentina dezvăluie un ritual bizar

Ar fi putut dura până la 10.000 de ani pentru ca vasta zonă să fie acoperită complet de acești oameni, ceea ce este de două ori mai mult decât se credea anterior.

Ce anume a influențat migrația oamenilor în megacontinentul Sahul?

Pentru a-și rafina estimările, cercetătorii au dezvoltat un model nou, mai sofisticat, care a luat în considerare influențele asupra călătoriilor, cum ar fi capacitatea pământului de a furniza hrană, distribuția surselor de apă și topografia peisajului.

„Modul în care oamenii interacționează cu terenul, ecologia și potențial alți oameni modifică rezultatele modelului nostru, oferind rezultate mai realiste”, spune ecologistul Corey Bradshaw, de la Universitatea Flinders, din Australia.

„Acum avem o predicție bună a tiparelor și proceselor despre modul în care oamenii s-au stabilit pentru prima dată pe aceste pământuri cu zeci de mii de ani în urmă”, spune el.

Cercetătorii au combinat datele din două studii publicate anterior, unul care a modelat modelele de mișcare și creștere a populației printr-un sistem bazat pe grile și unul care a trasat potențiale „super-autostrăzi” de explorare pe baza caracteristicilor peisajului, notează Science Alert.

Pe lângă extinderea predicției pentru timpul necesar pentru stabilirea pe megacontinent din cauza restricțiilor impuse de topografie, noul model a identificat și un nou coridor nedetectat de mișcare spre sud prin centrul Sahulului.

Ce traseu au urmat acești oameni timpurii?

„Un traseu simplu ales în mod repetat ar putea duce la coridoare de migrație, deoarece indivizii transmit cunoștințele despre peisaj către restul populației”, scriu cercetătorii.

Cel mai probabil, migrația a început prin Timor, apoi mai târziu prin părțile de vest ale Noii Guinee. Expansiunea rapidă s-ar fi petrecut apoi spre sud, spre Marele Golf Australian, și spre nord, până în Noua Guinee.

Cercetătorii sugerează, de asemenea, că călătoriile în Tasmania ar fi fost restricționate de creșterea și scăderea nivelului mării în strâmtoarea Bass, un exemplu al modului în care noul model schimbă influența peisajului asupra populației.

„Modelarea noastră actualizată arată că Noua Guinee a fost populată treptat pe o perioadă de 5.000 până la 6.000 de ani, concentrându-se inițial asupra zonei Central Highlands și a Mării Arafura, înainte de a ajunge în Arhipelagul Bismarck din est”, spune Bradshaw.

„Se estimează că popularea din extremul sud-est și Tasmania ar fi avut loc între 9.000 și 10.000 de ani de la sosirea inițială în Sahul”, continuă cercetătorul.

Abordarea acestui studiu poate fi folosită în orice regiune a lumii

Oamenii de știință cred că descoperirile lor s-ar putea aplica și în alte părți ale lumii atunci când vine vorba de cartografierea modului în care Homo sapiens a ieșit din Africa, prin Asia și în America, deși modelele ar trebui adaptate pentru a se potrivi diferitelor regiuni.

Aceste predicții ar putea fi apoi susținute și verificate folosind descoperiri din săpăturile arheologice, cum a fost cazul în acest studiu.

Fie că a fost preferat un traseu printre doi munți mai degrabă decât peste ei sau rămânerea aproape de sursele de apă, aceste detalii pot fi semnificative atunci când vine vorba de locurile unde se răspândesc populațiile și cât de repede o fac.

„Acest lucru arată, de asemenea, puterea combinării modelelor computaționale cu arheologia și antropologia pentru a perfecționa înțelegerea noastră despre umanitate”, spune Stefani Crabtree, de la Utah State University, din SUA.

Cercetarea a fost publicată în Quaternary Science Reviews.

Vă recomandăm să citiți și:

Găurile lăsate de bilele de muschetă ar putea rescrie istoria Războiului Civil Englez

O mumie de peste 4.000 de ani, cea mai veche găsită vreodată în Egipt

O specie neobișnuită de pterozaur, cu 400 de dinți asemănători unor cârlige, a fost descoperită

Amprenta misterioasă a unei mâini, descoperită pe peretele unui șanț vechi de 1.000 de ani din Ierusalim