Viața extraterestră de pe Enceladus ar putea fi descoperită prin studierea inelelor lui Saturn

Inelul E este foarte diferit de toate celelalte inele ale lui Saturn. Este mult mai lat, aproximativ la distanța Pământ-Lună, și mult mai gros decât celelalte inele. De asemenea, inelul E este bogat în particule microscopice de gheață și siliciu, iar misiunea Cassini a identificat luna înghețată Enceladus ca fiind creatorul său.

Sub învelișul său de gheață, Enceladus adăpostește un ocean adânc cu activitate hidrotermală. Iar la polul sudic al lunii, o regiune numită „dungile tigrului” prezintă gheizere care lansează material în spațiu și care au ajuns să formeze inelul E.

• Cartierele mai bogate au mai mulți copaci și, prin urmare, mai multă umbră vara, arată un…
• Îndulcitorii artificiali pot provoca un declin cognitiv mai rapid, indică un studiu

Nu este clar cum s-au format nanoparticulele de siliciu observate de sonda Cassini, dar o sugestie consideră că acestea provin de pe fundul marin al lui Enceladus, iar noile modele sunt de acord cu această idee. Materialele pot fi ridicate de pe fundul oceanic al lunii și duse pe învelișul înghețat în câteva luni.

„Modelul nostru arată că aceste granule pot fi transportate prin interiorul oceanului la intervale de timp mai rapide decât se credea până acum”, a declarat profesorul asistent Emily Hawkins, de la Universitatea Loyola Marymount, într-un comunicat.

Enceladus adăpostește un ocean adânc cu activitate hidrotermală

„Materialul nanosilica este considerat a fi important în generarea vieții pe luna înghețată. În cele din urmă, cercetarea noastră ajută la înțelegerea locuibilității lui Enceladus și va ghida viitoarele misiuni către luna din Sistemul Solar exterior”.

Ceea ce menține interiorul lui Enceladus în viață sunt forțele mareice pe care le experimentează în timp ce se deplasează în jurul lui Saturn pe o orbită puternic eliptică.

Forțele strivesc miezul stâncos și învelișul de gheață, iar fundul oceanului se încălzește prin gurile de aerisire hidrotermale care se formează acolo.

„Este ca și cum ai fierbe o oală pe un aragaz. Frecarea mareelor adaugă căldură în ocean și provoacă curenți ascendenți de apă caldă”, a explicat cercetătorul planetar Ashley Schoenfeld, autorul principal al articolului și student absolvent al Universității din California, Los Angeles.

Inelul E este foarte diferit de toate celelalte inele ale lui Saturn

„Ceea ce arată studiul nostru este că aceste fluxuri sunt suficient de puternice pentru a prelua materiale de pe fundul mării și a le aduce în cochilia de gheață care separă oceanul de vidul din spațiu”.

Deși este nevoie de doar câteva luni pentru ca particulele să se ridice de pe fundul mării, nu este clar cât timp este necesar pentru ca acestea să fie pulverizate în spațiu. Procesul ar putea fi rapid sau ar putea implica procese mai complexe legate de cochilia de gheață, scrie IFL Science.

Echipa analizează acum mai departe această evoluție îndepărtată a oceanului și investighează ce ar putea ajunge în spațiu. Dar este clar că înțelegerea compoziției inelelor E ar putea oferi informații fantastice despre ceea ce se află sub platoul de gheață.

Lucrarea a fost publicată în Communications Earth & Environment.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Instrumentul pentru detectarea vieții al NASA, gata să zboare spre Enceladus sau Europa

O abundență de metan detectată pe Enceladus ar putea fi un semn al existenței vieții

Enceladus, unul dintre sateliții lui Saturn, ar putea avea curenți oceanici similari cu cei de pe Pământ

Cea mai mare provocare legată de descoperirea vieții pe Enceladus