Câinii de la Cernobîl diferă din punct de vedere genetic față de alți câini

La 35 de ani după cel mai groaznic accident nuclear din lume, câinii de la Cernobîl încă mai umblă printre clădirile abandonate din interiorul și din jurul centralei închise, reușind cumva să găsească hrană, să se înmulțească și să supraviețuiască. 

Oamenii de știință speră că studierea câinilor de la Cernobîl îi poate învăța și pe oameni noi trucuri despre cum să trăiască în cele mai dure și degradate medii.

• De ce dormitul mai mult în weekend poate fi sănătos?
• De ce oamenii care sforăie nu se trezesc din cauza propriului zgomot?

Cercetătorii au publicat lucrarea în jurnalul Science Advances, concentrându-se asupra celor 302 de câini liberi care trăiesc într-o „zonă de excludere”, desemnată oficial în jurul locului dezastrului. Aceștia au identificat populații ale căror niveluri diferite de expunere la radiații este posibil să le fi făcut diferite din punct de vedere genetic între ele, precum și de alți câini din întreaga lume.

Urmașii câinilor foștilor localnici

Coautorul Tim Mousseau, profesor de științe biologice la Universitatea de Sud din California, SUA, a spus că acei câini „oferă un instrument incredibil în sprijinul privirii impactului acestui tip de cadru” asupra mamiferelor în general, potrivit Phys.org.

Mediul de la Cernobîl este deosebit de brutal. Pe 26 aprilie 1986, o explozie și un incendiu la centrala nucleară din Ucraina au cauzat o scurgere radioactivă în atmosferă. Zeci de muncitori au murit în perioada imediat următoare, în timp ce numărul morților pe termen lung din cauza otrăvirii cu radiații ar fi ajuns la câteva mii.

Cercetătorii au spus că majoritatea câinilor pe care îi studiază par să fie urmașii animalelor de companie pe care locuitorii au fost nevoiți să îi lase în urmă atunci când au evacuat zona.

Mousseau a lucrat în regiunea Cernobîl încă de la sfârșitul anilor 1990 și a început să colecteze sânge de la câinii din zonă în 2017. Unii dintre câini trăiesc în centrala electrică, un mediu industrial distopic. Alții se află la aproximativ 15 kilometri sau 45 de kilometri distanță.

15 familii de câini trăiesc în zonele din apropierea Cernobîl

Prin intermediul ADN-urilor, cercetătorii au putut să identifice cu ușurință câinii care trăiau în zone cu niveluri ridicate, scăzute și medii de expunere la radiații.

„Aceasta a fost o uriașă etapă importantă pentru noi. Și ce este surprinzător este că putem să identificăm chiar și familii, respectiv în jur de 15”, a declarat geneticianul Elaine Ostrander de la National Human Genome Research Institute, unul dintre numeroșii autori ai studiului.

Dr. Kari Ekenstedt de la Universitatea Purdue din SUA, a spus că cercetarea este un prim pas către răspunsul la întrebări importante despre modul în care expunerea constantă la niveluri ridicate de radiații afectează mamiferele mari.

„Le va schimba genomul într-un ritm rapid?”, s-a întrebat dr. Kari Ekenstedt.

Cercetătorii au început deja cercetările de monitorizare, ceea ce va însemna mai mult timp petrecut cu câinii în situl aflat la aproximativ 100 de kilometri de Kiev.

Vă mai recomandăm și: 

Accidentul de la Cernobîl, cel mai grav dezastru nuclear din istorie

O stea rară, care explodează în mod repetat, produce radiații gamma puternice

Japonia a aprobat deversarea apei de la centrala nucleară Fukushima în ocean

Cum te poţi proteja de radiaţiile telefoanelor mobile cu ajutorul câtorva metode simple