Noaptea în care trei stele au dispărut fără urmă de pe cer

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Pe 19 iulie 1952, Observatorul Palomar de lângă San Diego, California (SUA), a întreprins un studiu al cerului nopții, concentrându-se pe o anumită regiune și fotografiind-o de mai multe ori, în încercarea de a repera corpuri din Sistemul Solar, cum ar fi asteroizii, pe măsură ce trec prin fața stelelor. În acea noapte, trei stele au dispărut.

La ora 20:52 în acea seară, astronomii au surprins o imagine care conținea trei stele aflate aproape una de alta. La ora 21:45, a fost surprinsă o a doua imagine din aceeași zonă. De data aceasta, obiectele nu au mai fost găsite.

Faptul că trei stele au dispărut este destul de neobișnuit. Stelele se pot estompa, ca Betelgeuse, sau pot exploda lăsând o strălucire timp de ore sau zile, dar acestea erau pur și simplu acolo la 20:52 și dispăruseră la mai puțin de o oră mai târziu. Ce s-a întâmplat cu ele?

În urmă cu 71 de ani, trei stele au dispărut de pe cer fără urmă

O nouă echipă, interesată de astfel de „tranzitorii”, a efectuat o analiză și a venit cu mai multe explicații posibile. În primul rând, cercetătorii s-au uitat să vadă dacă obiectele au mai fost văzute de atunci.

„Am profitat de capacitățile lui Virtual Observatory pentru a căuta tripletul tranzitoriu în imagini și cataloage mai recente. Rezultatul acestei căutări a concluzionat că tranzitoriul nu apare în nicio imagine ulterioară a acelei regiuni în următorii 69 de ani”, a scris echipa într-o lucrare pre-print, care nu a fost încă evaluată de colegi.

Apoi, echipa a comparat tranzitorii cu alte stele capturate în aceeași regiune. Dacă ar exista diferențe semnificative, în special față de marginile obiectelor, acest lucru ar putea indica defecte ale plăcilor fotografice sau chiar particule elementare care lovesc acele plăci. Cu toate acestea, s-a descoperit că formele sunt remarcabil de similare, în ciuda faptului că au dimensiuni diferite, notează IFLScience.

„În concluzie, nu găsim nicio dovadă că tranzitoriul este altceva decât o sursă de lumină reală, dar nerezolvată. În special, profilurile nu arată nicio dovadă a unei surse în mișcare, cum ar fi o aeronavă, un asteroid sau o particulă elementară și nici un defect al plăcii fotografice”, a scris echipa.

Ce presupuneri au putut face oamenii de știință?

Echipa a exclus ca stelele să se estompeze în mod independent, având în vedere raritatea stelelor care dispar în acest fel. Orice ar fi făcut ca un obiect să dispară din vederea noastră, le-a făcut să dispară pe toate trei. Același lucru este valabil și dacă acestea au fost obiecte slabe care au fost făcute să se lumineze pentru scurt timp de către un eveniment comun.

Dacă observația arată într-adevăr trei obiecte separate în spațiu, asta înseamnă că acestea trebuie să fie apropiate unul de altul pentru ca lumina (și apoi lipsa acesteia) să sosească de la toate în intervalul de timp al acelei ore. Dacă aceasta este explicația corectă, aceasta plasează obiectele mult mai aproape de Sistemul Solar decât o fac alte explicații.

„Pentru a fi conectate cauzal, cele trei surse de lumină trebuie să se afle fizic la o distanță de 6 unități astronomice (AU) una de alta și să nu fie la mai mult de 2 ani-lumină distanță. Această distanță este mai mică decât cea mai apropiată stea, sistemul alfa Cen, plasând locul celor trei tranzitorii la o distanță aflată în vecinătatea Soarelui nostru, dacă nu chiar în Sistemul Solar interior sau chiar pe orbita Pământului”, spun oamenii de știință.

Acest lucru ar face mai probabil ca obiectele să fie asteroizi sau alte obiecte din sistemul nostru solar, poate norul Oort, explicând de ce nu au fost văzute în sondajele ulterioare.

Motivul pentru care aceste trei stele au dispărut rămâne un mister

O altă posibilitate propusă de echipă este că obiectele au fost cauzate de lentile gravitaționale, în care spațiu-timpul este deformat de obiecte extrem de grele, uneori mărind obiectele aflate departe de astronomi. Deși aceasta este o idee bună, echipa a spus că este dificil de imaginat, deoarece ar aduce un alt mister.

„Modelele care implică obiecte de fundal care sunt luminoase optic pentru mai puțin de o oră cuplate cu lentile gravitaționale din prim plan par plauzibile. Dacă da, este necesară o populație semnificativă de obiecte masive cu structură care servește drept lentilă, pentru a produce trei imagini, pentru a explica tranzitorii cu durata mai mică de o oră”, a scris echipa.

Din păcate, încă nu există un răspuns definitiv, iar echipa a cerut căutări ulterioare pentru tranzitorii similari.

Studiul este publicat pe serverul de pre-print arXiv.

Vă recomandăm să citiți și:

Trei elemente grele au fost observate pentru prima dată chiar în timp ce erau create

Test crucial pentru Ariane 6, noua generație de rachete a Europei

Experimentul LIGO a depășit limita cuantică

Unde misterioase de plasmă „cântătoare” au fost detectate în jurul lui Mercur