Mesajul secret trimis regelui Ferdinand de împăratul austro-ungar la începutul anului 1918. Ce conținea?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

La începutul anului 1918, România se găsea într-o poziție cumplită. După doi ani de război și sacrificii imense, cu Muntenia, Dobrogea și o parte a Moldovei ocupate de trupele Puterilor Centrale, România a fost silită de ieșirea Rusiei bolșevice din război să încheie armistițiul de la Focșani din 9 decembrie 1917. Astfel, începutul anului 1918 aducea mari temeri referitoare la viitorul țării. Ce urma să conțină viitoarea pace cu Puterile Centrale? Aceasta era întrebare aflată pe buzele tuturor românilor. În toată această atmosferă de zbucium a sosit la Iași, la regele Ferdinand, o misiune secretă trimisă de împăratul austro-ungar Carol. Ce conținea mesajul secret destinat regelui Ferdinand?

După semnarea armistițiul de la Focșani, din 9 decembrie 1917, devenise clar că era doar o problemă de timp până când Puterile Centrale îi vor solicita României semnarea unei păci.

Guvernul român, condus de Ionel Brătianu, a încercat să lungească cât a putut de mult intervalul dintre semnarea armistițiului și negocierile pentru redactarea viitoarei păci.

Puterile Centrale, dar în special Germania, erau nerăbdătoare să încheie pacea pe Frontul de Est, atât cu România, cât în special cu Rusia bolșevică condusă de Lenin. Nerăbdarea germanilor era cauzată de planificarea viitoarelor operațiuni ofensive. Germania dorea să își mute cât mai repede trupele disponibile de pe Frontul de Est pe Frontul de Vest.

Colonelul Maximilian Ritter von Randa, la Iași în cel mai strict secret

În acest context a sosit la Iași, într-un deplin secret, Maximilian Ritter von Randa, fostul atașat militar al Austro-Ungariei la Bucureşti. Acesta a adus un mesaj pentru regele Ferdinand din partea împăratului austro-ungar Carol. Unul dintre puținii oameni care au știut despre misiunea colonelului Randa a fost I.G. Duca, ministru al Instrucțiuni Publice și Cultelor în guvernul condus de Ionel Brătianu.

„Pe la mijlocul lui ianuarie 1918 ne-am pomenit la Iași cu colonelul Randa, fost atașat militar al Austro-Ungariei la Bucureşti. El a sosit prin Fălticeni în cel mai strict secret, având din partea Împăratului Carol o misiune confidențială către Suveranul nostru. Secretul a fost foarte bine păstrat, nimeni nu şi-a dat seama la Iași de prezența lui. Brătianu şi îndeosebi Știrbei m-au vestit, cunoscând discreția mea.

Randa avea însărcinarea să comunice Regelui că o propunere de pace din partea noastră ar fi bine primită de Puterile Centrale şi de împăratul Carol îndeosebi.

Austria îşi dădea seama de marea primejdie a revoluției bolșevice şi vedea în România un zăgaz pentru stăvilirea primejdiei comune. Dacă vom consimți să tratăm, ni se vor face condițiuni onorabile şi Austria, inspirată de considerațiuni monarhice, va stărui ca chestiunea Dinastiei noastre să nu se mai pună.

Eram fericiți să aflăm că cel puţin această dificultate era înlăturată, dar ne întrebam nedumeriți la ce corespundea această acțiune izolată a Austriei, până ieri sub imboldul personal al lui Czernin (Ottokar Czernin, ministru de Externe al Austro-Ungariei, în perioada decembrie 1916 – aprilie 1918, și fost ambasador la București între anii 1913-1916, n.r.)”.

Semnele de întrebare ale autorităților române

Misiunea colonelul Randa a surprins autoritățile române. Pe de o parte, erau bucuroase că Austro-Ungaria renunța la chestiune schimbării dinastice din România, pe de altă parte ea putea ascunde o capcană. Tocmai de aceea au căutat să decodifice întreaga semnificație a misiunii pentru a o putea exploata în folosul țării. O parte dintre răspunsuri au fost deslușite însă mai târziu.

„Ne întrebam de ce această bruscă schimbare în chestiunea dinastică? Deocamdată un singur lucru era cert, că între Austria şi Germania armonia nu era desăvârșită, adevărul întreg l-am deslușit însă abia mai târziu.

Sub presiunea Comandamentului austro-ungar, Czernin voia să încheie cât mai repede o pace cu noi. Urgența ei îi apărea mai necesară decât germanilor. Aşa fiind, s-a hotărât să grăbească lucrurile şi, peste capul aliaților săi, să netezească terenul în vederea ajungerii la scopul dorit.

A stărui în pretenția înlăturării Dinastiei însemna sau a prelungi lucrurile sau, în cazul cel mai bun, întrucât părerile erau împărțite pe această chestiune, să încheie pacea numai cu fracțiunea care aproba detronarea Regelui.

O pace făcută în asemenea condiții nu ar fi avut în lume aceeaşi valoare ca o pace făcută cu Guvernul legal al României. În fine, Czernin se temea că dacă vor împinge prea departe intransigența lor, românii se vor vedea constrânși să lupte. Or, de nimic nu se temeau mai mult el şi militarii Austriei decât de noi lupte, fiindcă, deşi victoria lor ar fi fost sigură, ea ar fi cerut mari jertfe, pe care voiau cu orice preț să le evite”, nota ulterior I.G. Duca.

Cum se maschează nerăbdarea pentru a nu devoala o slăbiciune?

Mai exista și o altă explicație asupra misiunii secrete trimise la Iași. Apelând direct la regele Ferdinand, împăratul Carol putea face în „numele unor considerațiuni mai presus de contingentele luptelor trecătoare, de la monarh la monarh, un asemenea gest, fără să apară ca o nerăbdare sau ca o slăbiciune” mai consemna Duca.

Imediat după plecarea misiunii secrete din Iaşi, evenimentele aveau să se precipite pentru România.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Un act de demnitate mai puțin cunoscut. Regele Ferdinand: „Voi trage spada și vom pieri cu toții pentru onoarea noastră”

Aventura cu năbădâi dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu

O solicitare bizară. De ce a dorit mareșalul August von Mackensen să se întâlnească cu Regele Ferdinand?

Cum au încercat liderii conservatori germanofili să îl înlăture pe Regele Ferdinand