„Quo vadis România”? Cum s-a înșelat Austro-Ungaria în privința României

La începutul anului 1915, Puterile Centrale se găseau într-un moment prielnic din punctul de vedere al luptelor desfășurate pe frontul Primului Război Mondial. Erau însă destul de preocupate de poziția României. Deși România își declaraseră neutralitatea la începutul războiului, erau bine cunoscute atât la Berlin, cât și la Viena, simpatiile manifestate pentru Antanta de societatea românească, dar și de cea mai mare parte a clasei politice de la București. Tocmai din acest lucru, ambasadorii Puterilor Centrale din România monitorizau cu mare atenție tot ceea ce se întâmpla pe scena politică de la București.

Din numeroasele rapoarte trimise către Viena de ambasadorul austro-ungar la București, contele Ottokar Czernin, în prima parte a anului 1915, unul dintre ele iese în evidență deoarece face o prognoză atât a viitoarelor evoluții ale războiului, cât și a implicațiilor asupra viitorului României.

• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani
• Titanic, dincolo de mit. 10 lucruri neştiute despre cea mai cunoscută tragedie maritimă din istorie

De ce este importantă analiza?

Contele Ottokar Czernin a trimis, în data de 21 februarie 1915, o telegramă secretă către Burian von Rajecz, ministrul de Externe al Austro-Ungariei, ce cuprindea și o anexă intitulată „Quo vadiz România”, în care, în prima parte, făcea o analiză a evoluției luptelor de la declanșarea Primului Război Mondial, iar în partea a doua o prognoză a viitoarelor evoluții ale războiului asupra României.

„Luptele din Carpați iau un curs favorabil pentru Puterile Centrale, la fel se pare că rezistența rușilor în Polonia rusească nu mai posedă forță ofensivă şi o retragere lentă a lor face ca să se contureze perspectiva căderii Varşoviei în viitorul apropiat (Varșovia va fi cucerită de Puterile Centrale abia la 4 august 1915, n.a.). La fel ca ofensiva francezilor, s-a prăbuşit şi cea a rușilor şi deja se vorbește deschis că problema munițiilor devine tot mai amenințătoare pentru Rusia.

Acest război, în care Antanta a pus accentul pe superioritatea numerică a trupelor ei, care reprezenta chezăşia cea mai sigură a victoriei, arată că până la urmă capacitatea productivă a industriei este cea care va duce la victorie. La ce bun un milion de oameni dacă puștile sunt învechite, gloanțele se termină, tunurile inutilizabile nu pot fi înlocuite cu altele noi, iar pentru cele existente lipseşte muniția?

Franţa, care este despărțită de marele arsenal belgian, care a trebuit să lase în mâna germanilor marile zăcăminte de fier şi cărbune, abia dacă mai este în stare să-şi completeze propriul stoc de muniție, de unde să mai trimită cantități considerabile în Rusia. A ajuns să apeleze la ajutorul englez şi american, deoarece fabricile de armament din nord, ale Suediei şi Norvegiei, nu livrează muniție statelor beligerante”, îi scria Czernin lui Burian.

SUA, Puterile Centrale și Antanta

Ottokar Czernin face apoi o analiză a producției de război a Puterilor Centrale, a Antantei și a SUA. Era evident încă de atunci că factorii de decizie de la Viena și Berlin analizau o eventuală intrare în conflict a SUA alături de Antanta. La momentul 1915, austro-ungarii subestimau masiv forța economică a americanilor și considerau că industria lor are nevoie de decenii pentru a fi aptă de război.

„America însă, care are un contingent de pace al trupelor de 200 de mii de oameni, nu se poate ridica la nivelul acestei producții pe scară mare şi acum se vede că mai cu seamă acest gen de produse au nevoie de o pregătire de mai multe decenii ca premisă a eficienței şi că o asemenea industrie, cum au Germania şi Austria, nu poate fi copiată de azi pe mâine şi cu cât mai mult se prelungește războiul, cu atât mai mult Antanta va resimți aceste lipsuri de natură industrială şi cu atât mai mult va ieşi în evidenţă superioritatea Puterilor Centrale”, considera Czernin.

Rusia, Turcia și România

Analiza lui Ottokar Czernin trece apoi în revistă eventualele schimbări întreprinse de cursul războiului asupra obiectivelor Rusiei.

„Din acest motiv, Rusia şi-a schimbat repede programul. Dacă drapelul Sf. Andrei nu va flutura peste Carpați, atunci va flutura peste Bosfor. Din punct de vedere industrial, Turcia este mai slabă decât Rusia, Franța sau Anglia. Sazonov (ministrul de Externe al Rusiei, n.a.) ne-a dat de înțeles care este noul program: pentru Rusia acum contează doar Dardanelele.

Franța este de acord cu acest program, doar știe cam cât este dispusă Rusia să sacrifice pentru Dardanele, iar Anglia, care a luat Gibraltarul de la Spania şi Suezul de la Franţa, știe şi ea că în cele din urmă acest teritoriu tot ei îi va reveni. Aici însă, războiul începe să se intersecteze cu interesele vitale ale României”, nota Czernin.

„Bulgaria şi Grecia vor primi tutela comercială a României, iar Rusia pe cea politică”

Ambasadorul austro-ungar la București mai considera plauzibil, la acel moment, o ocupare a strâmtorii Dardanele de către Rusia cu un impact devastator asupra României.

„Dacă România pierde accesul la Dardanele şi dacă acestea vor cădea în mâinile ruşilor sau ale englezilor, atunci România este încercuită şi, practic, şi-a pierdut accesul la mare. Şi această Românie, care s-a eliberat de sub vasalitatea turcească şi într-un timp atât de scurt a ajuns primul stat cultural al Balcanilor, va deveni vasala Angliei sau a Rusiei din momentul în care chestiunea Dardanelelor va fi soluționată conform țelurilor Antantei.

Bulgaria şi Grecia vor primi tutela comercială a României, iar Rusia pe cea politică. România nu va putea conta pe vreo răsplată pentru neutralitatea ei, să ne amintim că, pentru sprijinirea activă a Rusiei, la Plevna a pierdut [cele trei județe din] bogata Basarabie.

În fața guvernului [român] se profilează foarte clar pericolul blocării accesului la mare şi, cu marea sa înțelepciune politică, Brătianu a recunoscut că toate cântecele de sirenă care urmăresc alipirea României la Rusia nu-i vor oferi niciun sprijin eficient în ceasul primejdiei, pentru că astăzi războiul nu se poartă doar cu bani, bani şi iar bani, ci cu tunuri, puşti şi muniţii şi acestea din urmă doar două state le pot produce în cantităţi suficiente încât să dea şi aliaţilor lor din prea plinul lor. Aceste două state sunt Germania şi Austria”, estima Czernin.

Privind retrospectiv, Czernin s-a înșelat în aproape toate estimările pe care le-a făcut.

Vă mai recomandăm să citiți și:

A existat sau nu un plan secret de împărțire a României în Primul Război Mondial între statul-major rus și cel german?

Cum i-a preparat Regina Elisabeta a României o salată sculptorului Oscar Späthe

Mica Înţelegere, alianţa promiţătoare a României care a fost distrusă într-o singură zi

Cum a devenit Iașiul capitala României?