Un act de demnitate mai puțin cunoscut. Regele Ferdinand: „Voi trage spada și vom pieri cu toții pentru onoarea noastră”

Forțată de ieșirea Rusiei bolșevice din război, România a fost nevoită să semneze un armistițiu la Focșani (26 noiembrie/9 decembrie 1917) cu Puterile Centrale. Pe măsură ce relațiile dintre România și Rusia, condusă de bolșevicii lui Lenin, se degradau rapid, Puterile Centrale au solicitat guvernului român plecarea Misiunii Militare Franceze de pe teritoriul românesc. Condițiile în care urmau să plece ofițerii francezi au stârnit revolta regelui Ferdinand.

Misiunea Militară Franceză, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot, a consiliat Armata Română în Primul Război Mondial încă din toamna anului 1916. În prima parte a anului 1917, Misiunea a jucat un rol extrem de important în refacerea și instruirea Armatei Române care a obținut victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

„La 5 martie (1918, n.r.), ele (Puterile Centrale, n.r.) consimțeau să prelungească armistițiul cu paisprezece zile, dar cu condiția ca, în acest răstimp, pacea să se încheie pe anumite baze, din care una comporta plecarea din România a misiunii noastre militare (Misiunea Militară Franceză, n.r.) și a tuturor ofițerilor puterilor cu care ‘împătrita Alianță’ (Germania, Austro-Ungaria, Turcia, Bulgaria) se afla în stare de război”, nota ambasadorul francez în România, contele de Saint-Aulaire.

Regele Ferdinand: În fruntea celor câteva trupe de care mai dispun voi trage spada și vom pieri cu toții

Guvernul român a acceptat pretențiile Puterilor Centrale, dar a solicitat permis de liberă trecere către Franța pentru cei 500 de ofițeri francezi aflați în România.

„Cu câteva zile înainte de data fixată pentru plecarea misiunii noastre (Misiunea Militară Franceză, n.r.), am aflat că, în ciuda angajamentelor luate, inamicul plănuia să o atragă într-o cursă și să-i facă prizonieri pe ofițerii noștri.

Regele mă convocă și îmi spuse: ‘Suntem neputincioși şi nu putem face decât un singur gest pentru a denunța lumii mișelia inamicului. Mai curând decât să tolerez cea mai neînsemnată atingere la securitatea sau la demnitatea oaspeților mei, aliaților mei, ofițerii Franței, în fruntea celor câteva trupe de care mai dispun voi trage spada și vom pieri cu toții la nevoie pentru onoarea noastră și spre rușinea dușmanilor noștri’.

Ghicind în inima şi tăcerea mea un elan reprimat de respectul pe care-l aveam pentru rangul său, îmi deschise brațele şi, după ce mă îmbrățișă, se îndreptă și îmi apăru ca iluminat de eroism.

În aceeași zi, această rezoluție a fost ratificată de un Consiliu de Coroană, întrunit în acest scop”, relata mai târziu contele de Saint-Aulaire.

Anarhia rusească, preferată în locul garanțiilor germane

Până la urmă, germanii au întărit garanțiile date că vor acorda liberă trecere ofițerilor francezi, dar conducătorul Misiunii Militare Franceze, generalul Henri Mathias Berthelot, a refuzat propunerea germanilor și a hotărât ca ofițerii francezi să înfrunte anarhia rusească în drumul spre patria lor.

„Nemții au fost fără îndoială informați, căci îi lăsară pe ofițerii noștri să plece fără a-i deranja. Totuși, spre a nu-i supune ispitei de a-şi călca promisiunea la ei acasă, generalul Berthelot refuză oferta lor de a da un permis de liberă trecere pe teritoriul lor.

El preferă să înfrunte anarhia rusească în locul ordinii germane. Își îmbarcă misiunea în cinci trenuri prevăzute cu mitraliere așezate la vedere şi invită pe ofițerii săi casieri să se aprovizioneze cu sume importante în ruble, dar şi în valută, franci sau lire sterline, în care revoluționarii aveau mai multă încredere decât în propriile lor bancnote”, scria Saint-Aulaire.

La plecarea Misiunii Militare Franceze, o mulțime imensă a cântat „Marseilleza”

Misiunea Militară Franceză a plecat pe 10 martie 1918 din România, fiind condusă la gară de regele Ferdinand și de regina Maria, de membrii guvernului României și de conducătorii armatei. O mulțime imensă de români a cântat „Marseilleza”.

Scena plecării Misiunii Militare Franceze în România este descrisă cu mult talent de contele de Saint-Aulaire:

„Într-o noapte rece de martie, în mica gară Socola, unde o pană de electricitate imprima scenei o notă fantastică, numai la lumina lunii pe zăpadă sau, când luna era acoperită de nori, a torțelor purtate de soldații români sub casca tranșeelor, regele, regina, membrii guvernului, capii armatei, reprezentanții aliați, o mulțime imensă, care cânta ‘Marseilleza’, escortau misiunea noastră care lăsa în pământ românesc mulți dintre membrii săi căzuți pentru apărarea României şi gloria Franței.

În momentul în care trenurile erau gata să se pună în mișcare în strigătele de mii de ori repetate de ‘Trăiască Franţa!’, ‘Trăiască România!’.

Regele, excelent latinist, înconjurat de familia sa, îl îmbrățișă pe generalul Berthelot, pronunțând acea vorbă de speranță și mângâiere: ‘macte animo!’ (curaj, n.r.). Aplecat la ușa vagonului său, generalul repetă de câteva ori: ‘A bientôt!’ (Pe curând, n.r.). Se va ține de cuvânt mai devreme decât credeam. Toată lumea plângea”.

Nemții au plănuit să îl înlocuiască pe regele Ferdinand cu un… german „adevărat”

Manifestarea de solidaritate a autorităților și a românilor cu Misiunea Militară Franceză nu a fost deloc pe placul germanilor, care au plănuit să îl înlocuiască pe regele Ferdinand cu un german „adevărat”.

„Nemții răspunseră la această manifestare printr-o asprime sporită. După documente care au fost publicate mai târziu, am aflat că plănuiseră atunci să-l detroneze pe regele Ferdinand şi să-l înlocuiască cu un german, ‘unul adevărat’.

Regina Maria, care mă primi a doua zi, îmi spuse: ‘În aceste vremuri atât de triste, i-am vedea cu disperare plecând pe ofițerii dumneavoastră dacă nu am fi hotărâți să sperăm, orice s-ar întâmpla’”, mai nota contele de Saint-Aulaire.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Aventura cu năbădâi dintre Ferdinand şi Elena Văcărescu

O solicitare bizară. De ce a dorit mareșalul August von Mackensen să se întâlnească cu Regele Ferdinand?

Puterile Centrale, șah la regele Ferdinand și regina Maria

Cum au încercat liderii conservatori germanofili să îl înlăture pe Regele Ferdinand