Urșii panda sunt mai activi din punct de vedere social decât se credea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Urșii panda, deseori considerați a fi creaturi solitare, petrec timp cu familia și prietenii și sunt mari utilizatori ai „rețelelor sociale”. Copacii marcați cu miros sunt un fel de Facebook pentru panda. Cum s-a descoperit că urșii panda sunt mai activi social decât se știa?

Un articol publicat în jurnalul Ursus oferă o imagine de ansamblu a noului stil de viață al urșilor panda din Rezervația Naturală Wolong din China, o viață protejată de ochii oamenilor din cauza caracterului lor timid, rar și a locurilor dens împădurite și îndepărtate în care trăiesc.

Nimeni nu știe cu adevărat cum socializează panda, dar un nou studiu indică faptul că urșii panda sunt mai activi social decât s-a crezut anterior. Ei folosesc marcajele de miros pentru a ține evidența membrilor familiei și a prietenilor, lasă actualizări despre evenimente de viață și își dau întâlniri.

Urșii panda sunt mai activi social decât se știa înainte

Thomas Connor, autorul principal al articolului, a realizat această cercetare pentru teza sa de doctorat la Centrul pentru Integrare și Sustenabilitate a Sistemelor (MSU-CSIS) al Universității de Stat Michigan (SUA), petrecând luni în păduri, observând semnele urșilor panda, deoarece panda rareori pot fi văzuți. Munca sa s-a bazat pe observațiile anterioare ale altor cercetători MSU-CSIS care bănuiau că panda probabil nu sunt singuratici, scrie Phys.org.

„Odată ce ți-ai format privirea, poți vedea pe creste și pe diferite poteci arborii marcați cu miros, care sunt pătați cu o substanță ceroasă; urșii panda par să facă asta destul de des. Era destul de evident că schimbau informații prin comportamentul de marcaj cu miros”, a spus Connor.

Pentru a asocia copacii marcați cu o înțelegere a structurii sociale a urșilor panda, comunitățile de panda din apropiere trebuia să fie documentate. Pentru a explora această presupunere, Connor s-a asociat cu profesorul Ken Frank, de la MSU Foundation, expert în rețele sociale și coautor al articolului.

Cercetătorii nu aveau o cameră pe un urs de fiecare dată când acesta mirosea un copac. „Asta e o parte cheie. I-am spus că odată ce are date despre care urși sunt apropiați, putem folosi tehnicile și teoriile care li se aplică oamenilor pentru a înțelege rețelele sociale ale urșilor”, a spus Frank.

„Și acești copaci marcați cu miros sunt o rețea socială. Ca Facebook, sunt asincroni, ceea ce înseamnă că nu trebuie să fii în același loc în același timp. Acest lucru îi permite cuiva să-i transmită ceva unui grup mare și este o înregistrare. Un panda care marchează un copac nu este atât de diferit de o postare pe Facebook”, a continuat el.

Cum a fost realizat studiul?

Pentru a determina care urși erau apropiați, Connor s-a documentat cu ajutorul unei cantități impresionante de date colectate sub formă de fecale proaspete.

Fecalele de panda sunt standardul de aur al observării acestor urși. Ceea ce urșii pierd în sociabilitate evidentă, recuperează în producția de fecale, de circa 90 de ori pe zi. Acest lucru înseamnă că lasă o urmă fiabilă. Connor a reușit să extragă ADN din fecalele proaspete de panda pe care el și colegii săi le-au colectat într-o zonă de 46 de kilometri pătrați cunoscută sub numele de habitat principal al urșilor panda.

Informațiile din fecale le-au permis oamenilor de știință să identifice anumiți urși în apropierea copacilor marcați cu miros și să arate dacă aceștia erau înrudiți între ei. Acest lucru le-a permis cercetătorilor să combine această informație cu cele din metoda lor preferată de comunicare, copacii marcați cu miros, pentru a explora rețeaua socială a urșilor.

„Am definit doi indivizi panda la o anumită distanță unul de celălalt drept o asociere. Chiar dacă nu comunică direct sau nu se întâlnesc fizic, pot schimba informații prin semnătura chimică a mirosului. Asta a construit rețeaua socială pentru analiză”, a spus Connor.

Urșii panda sunt mai activi social decât se credea și au comportamente diferite în funcție de sezon

Studiul a fost o revelație cu privire la un animal considerat o creatură singuratică. Frank a spus că odată ce au putut determina că urșii erau în proximitate, au putut aplica tehnica de detectare a comunității sau a grupurilor sociale în rețelele sociale.

„Seamănă foarte mult cu liceul. Ca în liceu, grupurile au multe implicații. Există norme puternice într-un grup, iar întâlnirea acestora în afara grupului este rară, dar informația poate fi foarte importantă”, a spus Frank.

Copacii marcați cu miros sunt plini de informații, spunându-i celui care miroase cine este animalul respectiv, asta dacă l-a mai întâlnit înainte. De asemenea, copacii spun sexul marcatorului, o idee despre cât de dominant și de mare este ursul și dacă este pregătit să se împerecheze.

Connor a spus că informația cea mai provocatoare pe care au adunat-o este că, în afara sezoanelor de împerechere, urșii par să petreacă în principal timp cu membrii familiei. Dar ei par să se răspândească în sezoanele de împerechere, probabil folosind copacii marcați cu miros ca hartă a teritoriului.

Acesta este un schimb important de comportament, deoarece mutarea în afara grupurilor de familie în timpul sezonului de împerechere reduce șansele de endogamie și competiție. Connor a remarcat că acest rezultat a fost preliminar și limitat de dimensiunile mici ale eșantionului, dar unul tentant care ar trebui să fie urmărit.

„Descoperirile din acest studiu aruncă o nouă lumină asupra modului în care urșii panda își folosesc habitatul. Aceștia fac parte din sistemele cuplate om-natură, unde oamenii își împart habitatul. Orice putem învăța despre cum trăiesc și de ce au nevoie poate ajuta în cele din urmă la formularea unor politici bune de conservare și poate oferi un pic mai multă înțelegere despre comportamentul nostru”, a spus Jianguo „Jack” Liu, autor principal al articolului, director al CSIS.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Cât de repede aleargă un urs?

Iată animalele care strălucesc sub lumină ultravioletă!

Test de cultură generală. Ce viteză are un purice?

Sunetul care sperie animalele din Africa mai rău decât răgetul leilor și focurile de armă