Incidentul de la Giurgiu din primăvara anului 1940. Carol al II-lea: „Asta ne mai lipsește, o luptă navală pe Dunăre”

La începutul lunii aprilie a anului 1940, confruntarea dintre Germania nazistă, pe de o parte, și aliații, Franța și Marea Britanie, pe cealaltă parte, se afla într-un nou punct de escaladare. Germania dorea să își securizeze transporturile de fier din Suedia și pregătea ocuparea Danemarcei și Norvegiei. Franța și Marea Britanie aveau propriile planuri asupra țărilor scandinave. În acest context extrem de tensionat, la Giurgiu are loc un incident bizar care l-a alarmat inclusiv pe Carol al II-lea. Regele nu dorea crearea unui incident care să ofere un pretext ca România să fie împinsă în confruntările dintre cele două tabare, mai ales că principala amenințare pentru țară venea din partea Uniunii Sovietice.

Detalii despre incidentul de la Giurgiu le aflăm din „Jurnal” lui Carol al II-lea.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Vineri, 5 aprilie 1940, suveranul face următoarea consemnare în jurnal:

„Englezii au trimis de câtăva vreme remorchere și șlepuri care păreau suspecte, deci s-a făcut o percheziție la Giurgiu și s-au găsit explozibile și tunuri. Aceasta e o probă că sunt hotărâți cu toate mijloacele să ducă luptă împotriva aprovizionărilor germane și aceste mijloace pot să ne procure dezagremente din ce în ce mai mari”.

„Putem astfel, să fim antrenați fără voia noastră în conflict”

Marea teamă a lui Carol al II-lea era ca nu cumva, în urma unor astfel de incidente, România să fie împinsă în conflict. „Putem astfel, să fim antrenați fără voia noastră în conflict, ceea ce este împotriva intereselor și politicii noastre actuale. Asta ne mai lipsește, o luptă navală pe Dunăre, în apele românești, oricât de internaționalizat ar fi fluviul”, nota regele în jurnal.

Chiar în acea seara, în urma acestui incident, Carol al II-lea se consultă cu unul dintre apropiați, Ernest Urdărianu, Mareșal al Palatului Regal, mare șambelan al Curții Regale și ministru al Casei Regale, dar și cu Gheorghe Tătărescu, primul ministru al României, iar pentru a doua zi convoacă o ședință extinsă.

Sâmbătă, 6 aprilie 1940, la ședința extinsă convocată de Carol vor participa Ernest Urdărianu, Gheorghe Tătărescu, Mihail Ghelmegeanu, ministrul de Interne, Grigore Gafencu, ministrul de Externe. „S-a discutat prelung. Tătărescu baritonează, dar nu se hotăraște. Gafeuru e timid, nevoind să supere, Ghelmegeanu spune că trebuiesc luate măsuri, dar are aerul de a se scuza că e frânat de ceilalți doi. În tot cazul, materialul găsit va fi confiscat, iar acei pseudo-marinari, care, de fapt, sunt ofițeri, vor fi trecuți, cu toată politețea, peste graniță. Englezii, simțindu-se în neregulă, n-au protestat”, consemna Carol al II-lea.

Propaganda beligeranților și România

În acest punct, discuția a deviat către dificultățile interne pe care le întâmpină România din cauza propagandei beligeranților.

„De aci s-a deschis discuția asupra sistemului de propagandă al beligeranților și care produce tulburări sufletești interne. Eu cer să se ieie măsuri drastice pentru oprirea lor. Mă găsesc în fața unor ezitări de oportunitate, care nu rezolvă nimica. Voi trebui să revin. Chestiunea este îndeosebi de gravă în ceea ce privește pe germani, care sunt cei mai agresivi, se slujesc de marele număr al minoritarilor care sunt în țară”, scria îngrijorat regele.

Germanii atacă țările nordice

Trei zile mai târziu, după această ședință, „explodează bomba”. Germanii ocupă Danemarca și atacă Norvegia. Carol al II-lea consemnează sub impresia șocului:

„Cum ne-am deșteptat, primesc o știre fantastică. Germanii au ocupat Danemarca, care n-a opus nicio rezistență, și au atacat Norvegia, în urma minării Coastei de către aliați, adică o acțiune preventivă și, deci, extinderea războiului la Nord. Din partea

Danemarcei este o lipsă completă de demnitate și, în plus, o trădare față de o țară aliată. Pricep prea bine că n-ar fi putut rezista, dar așa să lese trecerea trupelor germane fără nici o protestare este nemaipomenit.

După știrile ce vin pe urmă, ni se confirmă că fiordul Oslo a fost atacat de forțele navale germane și că norvegienii rezistă, considerându-se în stare de război cu nemții. (…) Scuza germanilor este de a proteja aceste țări împotriva presiunilor aliate. Mulțumesc pentru astfel de protecție.

O veche zicătoare zice:  `de ce ți-e teamă nu scapi`. N-au voit să ajute Finlanda tocmai de teama unei acțiuni germane, și iată că n-au slujit la nimica. Tot au fost atacați. Suedia a decretat mobilizare generală”.

„Am atacat din nou chestiunea din Giurgiu”

Aflat încă sub șocul atacării țărilor nordice de către Hitler, Carol al II-lea se întâlnește cu cei mai importanți miniștri și vrea să se asigure că incidentul de la Giurgiu nu va avea consecințe și că nu se va mai repeta.

„Cu Gafencu, pe lângă o discuție generală, am atacat din nou chestiunea din Giurgiu, impunându-i de a avea o atitudine mai energică, primejdia crescând din cauza evenimentelor scandinave.

Cei debarcați nu trebuiesc transportați la Brăila, tot port pe Dunăre, ci la Constanța, de unde vor putea fi expediați mult mai repede și li se rup legăturile cu fluviul”, mai nota Carol al II-lea.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cum a trecut regina Maria peste poruncile ferme ale Regelui Carol I şi mai târziu a refuzat favorul lui Hitler

O poveste complicată. Cine a intermediat vizita lui Carol al II-lea la Hitler?

Serialul documentar „Marcel Iureș prezintă Enigmele României”, lansat oficial la Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din București

„Incidentul Tilea”, Germania și Carol al II-lea