Fosilele unei „șopârle teribile” rescriu istoria globală a dinozaurilor

Doar câteva fragmente fosile ale unei creaturi minuscule descoperite la mii de kilometri nord de contemporanii săi au zdruncinat înțelegerea noastră asupra istoriei globale a dinozaurilor.

„Era practic de mărimea unei găini, dar cu o coadă foarte lungă”, spune autorul principal Dave Lovelace, paleontolog de vertebrate de la Muzeul de Geologie al Universității din Wisconsin (SUA). „Ne gândim la dinozauri ca la niște mastodonți uriași, dar ei nu au început așa”.

Cu o analiză radioizotopică recentă a specimenelor fosile care datează rămășițele la aproximativ 230 de milioane de ani, această mică „șopârlă teribilă” numită Ahvaytum bahndooiveche este acum cel mai vechi dinozaur cunoscut din Laurasia, masa de pământ din emisfera nordică a supercontinentului Pangea din Paleozoicul târziu.

Această vârstă îl plasează într-o perioadă de timp similară cu cea a dinozaurilor din Gondwana, masa terestră din emisfera sudică a Pangea, despre care se credea că au fost primii din lume.

„Aproape 6-10 milioane de ani separă faunele din Gondwana de cea mai veche apariție de dinozaur cunoscută în emisfera nordică”, scriu autorii în lucrarea lor care anunță descoperirea.

Fragmente fosile ale unei creaturi minuscule

Descoperite în 2013 în Wyoming de astăzi, fragmentele de A. bahndooiveche sunt acum o dovadă a necesității revizuirii opiniei generale conform căreia dinozaurii au fost limitați la Gondwana timp de milioane de ani înainte de a se răspândi în Laurasia.

„Înțelegerea noastră despre originile dinozaurilor este influențată de absența aparentă a straturilor terestre din Laurasia de vârstă carniană (237-227 milioane de ani în urmă)”, scriu autorii.

„Această descoperire sugerează o distribuție relativ cosmopolită a dinosauromorfilor de-a lungul Carnianului mijlociu și târziu, mai degrabă decât o dispersie întârziată în emisfera ecuatorială și nordică, așa cum se credea anterior”.

Această perioadă de timp este cunoscută pentru schimbările climatice majore care au făcut ca întreaga planetă să fie semnificativ mai umedă și mai caldă, transformând deșerturile inospitaliere în habitate și furnizând materiile prime pentru un boom al diversității formelor de viață, scrie ScienceAlert.

Barierele climatice neospitaliere sunt considerate a fi principalul motiv pentru lipsa fosilelor de teropode și sauropode din această perioadă, însă echipa sugerează că această absență ar putea avea mai mult de-a face cu condițiile de mediu care au făcut ca, de fapt, conservarea fosilelor corporale să fie neobișnuită, specimenele de A. bahndooiveche fiind o excepție rară.

Originile dinozaurilor

Majoritatea fosilelor utilizate în această cercetare provin din picioarele speciei – echipa nu a găsit specimene complete, dar acest lucru este destul de tipic pentru fosilele atât de vechi.

Cu toate acestea, ei au reușit să identifice specia ca fiind asemănătoare sauropodelor. Cei mai cunoscuți membri ai acestei clade sunt Brachiosaurus și Diplodocus, dinozauri mâncători de plante care s-ar fi înălțat deasupra micului A. bahndooiveche dacă nu ar fi existat milioanele de ani care îi separă.

Iar o amprentă asemănătoare cu cea a unui dinozaur în rocile mult mai vechi de la fața locului sugerează că dinozaurii sau verii lor ar fi locuit regiunea cu câteva milioane de ani înaintea specimenelor Ahvaytum.

Membrii tribului Eastern Shoshone, ale cărui pământuri ancestrale includ situl în care au fost găsite aceste fosile, au fost implicați în efectuarea cercetărilor de teren și în alegerea numelui speciei, care se traduce pe larg prin „dinozaur de demult” în limba Shoshone.

Această cercetare a fost publicată în Zoological Journal of the Linnean Society.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O nouă analiză arată cât de importanți au fost dinozaurii pentru ecosistemul Pământului

Cercetătorii au reușit să recreeze sunetele dinozaurilor

Test de cultură generală. Aveau dinozaurii pene?

Cât de adevărate sunt scheletele de dinozauri din muzee?