Radu Dogaru, românul care a furat tablouri dintr-un muzeu din Rotterdam. Mama sa ar fi ars lucrările de artă

În 2012, românul Radu Dogaru a devenit brusc faimos în toată lumea după ce a furat dintr-un muzeu din Rotterdam.

Povestea notorietății lui începe în noaptea de 15 spre 16 octombrie 2012, atunci când Dogaru împreună cu doi complici, Eugen Darie și Alexandru Bitu, au pătruns în Kunsthal, un muzeu de renume din Rotterdam, și au furat șapte opere de artă în valoare de aproximativ 24 de milioane de dolari.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

Kunsthal era gazda unei expoziții impresionante care includea lucrări semnate de mari maeștri precum Pablo Picasso, Claude Monet, Henri Matisse și Paul Gauguin, o colecție cu lucrări extrem de valoroase care ar fi meritat și necesitat securitate maximă. Din păcate, anumite neglijențe administrative și de securitate au permis hoților să pătrundă în muzeu printr-o ieșire de urgență, infractorii folosind o simplă șurubelniță pentru a deschide ușa. În doar trei minute, aceștia au reușit să sustragă lucrările, le-au scos din rame, le-au ascuns în fețe de pernă pentru a le transporta mai ușor, după care au dispărut fără urmă. S-a dovedit mai târziu că tablourile au fost aduse în România prin Vama Nădlac.

Radu Dogaru, care locuia la acea vreme (ca și complicii lui) în Olanda, plănuise cu ceva vreme înainte furtul, inițial orientându-se către Muzeul de Istorie Naturală din Rotterdam. Însă, după ce au realizat că exponatele nu erau valoroase pe piața neagră, hoții au renunțat la idee. La scurt timp, au văzut un poster care promova expoziția de la Kunsthal, moment care le-a aprins imaginația și i-a condus spre un plan concret. Dogaru a recunoscut în timpul procesului că nu avea cunoștințe profunde despre artă, dar visul de a fura ceva cu adevărat valoros i-a motivat acțiunile. Grupul infracțional condus de el era format din persoane cu antecedente penale și o dorință comună de a obține rapid câteva milioane de euro.

Picturile furate includeau, printre altele, „Tête d’Arlequin” (1971) de Picasso, „Waterloo Bridge” (1901), „Charing Cross Bridge” (1901) de Monet și „Femme devant une fenêtre ouverte” (1898) de Gauguin, lucrări nu doar valoroase din punct de vedere financiar, dar inclusiv capodopere ale istoriei artei.

După furt, Dogaru a încercat să se distanțeze de responsabilitate. A afirmat că securitatea muzeului era „practic inexistentă” și că ar fi fost imposibil ca un jaf atât de simplu să nu fie anticipat. Această declarație a fost folosită mai târziu ca parte din apărarea sa în instanță.

M-am gândit că sunt false, declarase Dogaru în timpul procesului. Aici paza era ca și inexistentă, din acest motiv am crezut că sunt false, am crezut că sunt copii. După furt, am rămas în parcul din apropiere. Poliția a venit la 6 minute. S-au uitat cu niște lanterne, dar nu au sesizat furtul și nu au dat alarma. Au plecat. Furtul a fost descopreit a doua zi, la ora 9.

După furt, autoritățile olandeze au început imediat o investigație amplă. În urma unor informații primite din România, Radu Dogaru și complicii săi au fost identificați ca suspecți principali. În noiembrie 2013, Dogaru și alți cinci români au fost judecați în România pentru furtul operelor de artă. În timpul procesului, Dogaru a făcut mai multe declarații contradictorii cu privire la soarta picturilor furate. Mama lui a susținut inițial că a ars operele pentru a distruge dovezile implicării fiului ei, punându-le pe foc în soba locuinței ei din comuna Carcaliu, județul Tulcea, afirmația fiind apoi retractată. Expertizele efectuate asupra cenușii recuperate din soba mamei lui Radu Dogaru au arătat conținutul unor lucrări de artă, realizate în tehnica uleiului pe pânză, picturi datând din secolul XIX.

Pe parcursul procesului, Radu Dogaru a continuat să schimbe versiunea sa despre evenimente, susținând că operele furate ar fi fost vândute unor intermediari sau că ar fi ajuns în posesia unor persoane din străinătate. De asemenea, Dogaru a amenințat muzeul Kunsthal cu un proces pentru neglijență, argumentând, așa cum este menționat deja mai sus în text, că securitatea inadecvată le-a permis hoților să comită furtul fără dificultate.

Întrebat de judecător ce s-a întâmplat cu tablourile, Radu Dogaru a răspuns: Cu siguranță nu au fost distruse. În acest moment nu sunt vândute. Nu le-am dat foc. Le-am dat mamei mele care le-a dat unei persoane, pe care eu o cunoșteam dar pe care ea nu o știa. Se numește Vladimir Valdimirenco și este cetățean ucrainean. Ne-am cunoscut în Londra, știu adresa lui din Londra.

Până în prezent, niciuna dintre picturile furate nu a fost recuperată. Deși autoritățile române continuă investigațiile pentru a găsi operele dispărute, există temeri că acestea ar fi fost distruse sau vândute pe piața neagră internațională. În 2018, s-au raportat zvonuri conform cărora una dintre lucrările lui Picasso ar fi fost găsită în România; totuși, aceste informații nu au fost confirmate oficial.

In 15 iulie, procurorii DIICOT i-au trimis în judecată pe Radu Dogaru, Eugen Darie, Alexandru Bitu, Olga Dogaru, Petre Condrat și, în lipsă, pe Adrian Procop, fiind condamnați la şase ani şi opt luni de închisoare fiecare.

Jaful românilor a fost la momentul săvârșirii lui unul dintre cele mai mediatizate furturi de opere de artă din lume, publicații și posturi TV importante abordând subiectul – de la New York Times, The Guardian, Huffington Post, BBC, la CNN, Le Figaro, Le Point, Der Spiegel.

În 2018, într-o altă întorsătură bizară, o trupă de teatru belgiană a făcut o farsă muzeului, în cadrul unei cascadorii publicitare, înscenând găsirea Tête d’Arlequin de Picasso, una dintre lucrările furate (evaluată la aproape 800 000 de dolari), folosind un fals.

Sursa:

https://news.artnet.com/art-world/embarrassing-art-heists-1606585

Vă mai recomandăm să citiți și:

Stéphane Breitwieser, unul dintre cei mai prolifici hoți de obiecte de artă din istorie. S-a bucurat de ideea de a fi „cel mai bogat om din Europa”

Jaful de la Muzeul Isabella Stewart Gardner, cel mai mare jaf de artă din istorie. Capodoperele furate în valoare de jumătate de miliard de dolari

O rețea uriașă care vindea opere de artă falsificate, descoperită în Italia

Operă de artă, aruncată din greșeală la gunoi. Cum s-a întâmplat?