Plictiseala ar putea fi, de fapt, benefică pentru creier, dezvăluie oamenii de știință

În general, plictiseala este definită ca dificultatea de a ne menține atenția sau interesul față de o activitate curentă și este considerată o stare negativă, pe care ar trebui să o evităm. Dar dacă există o altă perspectivă pozitivă asupra plictiselii?

Creierul nostru este format dintr-o rețea de regiuni interconectate care colaborează pentru a susține diferite funcții. Când experimentăm plictiseala – de exemplu, în timp ce urmărim un film – creierul activează rețele specifice. Rețeaua atenției prioritizează stimulii relevanți și filtrează distragerile, fiind activă la începutul filmului.

Însă, pe măsură ce atenția noastră scade, activitatea în această rețea se reduce, reflectând dificultatea de a rămâne concentrați pe conținutul neinteresant. La fel, activitatea scade și în rețeaua de control executiv (fronto-parietală), care este responsabilă pentru menținerea implicării.

Simultan, se activează rețeaua modului implicit, care ne mută atenția spre gânduri interioare și reflecție personală. Aceasta este o funcție esențială a rețelei și indică un mecanism de adaptare la plictiseală.

Această interacțiune complexă implică mai multe regiuni cheie din creier care „colaborează” în timpul stării de plictiseală.

O interacțiune care implică mai multe regiuni cheie din creier

Insula, un centru pentru procesarea senzorială și emoțională, devine activă când detectează semnale interne – cum ar fi gândurile de plictiseală – indicând că filmul nu mai este captivant (acest proces se numește interocepție).

Amigdala poate fi considerată o alarmă internă. Ea procesează informațiile emoționale și contribuie la formarea amintirilor emoționale. În timpul plictiselii, ea gestionează emoțiile negative asociate, iar cortexul prefrontal ventro-medial ne motivează să căutăm activități mai stimulante.

Trăim într-o societate dominată de supraîncărcare informațională și stres ridicat. Stilul nostru de viață este adesea rapid. Această stimulare continuă poate afecta serios sistemul nostru nervos.

Supraaglomerarea programului zilnic duce la suprastimularea sistemului nervos, care reglează reacția de tip „luptă sau fugi”.

Acest sistem este menit să gestioneze perioadele de stres, dar când suntem permanent stresați, el rămâne activ prea mult timp, ducând la „suprasolicitare alostatică” – o stare de epuizare care ne menține într-o alertă continuă și crește riscul de anxietate, scrie ScienceAlert.

Plictiseală vs. suprastimulare

Eliminarea plictiselii ne privează de o modalitate simplă și naturală de a reseta acest sistem.

În doze mici, plictiseala este un echilibru necesar într-o lume suprastimulată. Ea poate aduce beneficii sistemului nostru nervos și sănătății mentale – spre deosebire de perioadele prelungite de plictiseală, care pot favoriza depresia.

Mai exact poate ajuta la dezvoltarea creativității și a gândirii, creșterea independenței în gândire și descoperirea intereselor proprii, în locul dependenței de stimulare externă, susținerea stimei de sine și reglarea emoțiilor, reducerea utilizării dispozitivelor și ruperea cercului gratificării imediate și recalibrarea sistemului nervos prin reducerea stimulilor senzoriali.

Totodată, anxietatea este în creștere la nivel mondial, mai ales în rândul tinerilor. Contribuie la acest trend mai mulți factori. Suntem mereu „conectați”, ne programăm fiecare moment, dar în acest mod ne privăm creierul și corpul de timpul necesar pentru a se reseta și reîncărca.

Trebuie să învățăm să acceptăm pauza. Este un spațiu unde creativitatea poate înflori, emoțiile pot fi reglate, iar sistemul nervos se poate echilibra.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Ce fac unii din plictiseală? Un piteștean și-a scrijelit numele pe zidurile Cetății Sarmizegetusa

Legătura neașteptată dintre plictiseală și comportamentul sadic. Ce au descoperit cercetătorii

Câte forme de plictiseală există? Oamenii de ştiinţă tocmai au descoperit-o pe a cincea! Iată ce o caracterizează

Unii chiar mor de plictiseala