Potopul în miturile lumii: de la Biblie la legendele Maori

Apa, elementul care dă viață, poate deveni într-o clipă o forță distrugătoare. De mii de ani, umanitatea povestește despre mari inundații care au pus la încercare supraviețuirea locuitorilor planetei.

Unele sunt legende, altele sunt evenimente istorice, dar toate au un lucru în comun: eroii care au înfruntat potopul.

În Biblie, Noe este simbolul credinței și al supraviețuirii. Dumnezeu, dezamăgit de corupția, răutatea oamenilor, hotărăște să curețe lumea printr-un potop.

Noe, păstrătorul vieții

Dar Noe, „un om drept”, primește porunca să construiască o arcă uriașă pentru a salva câte o pereche din fiecare specie. Este o poveste nu doar despre supraviețuire, dar mai ales despre renaștere. A lumii noi, după retragerea apelor.

Noe nu este singurul care apare în astfel de legende. Antichitatea este plină de naratiuni similare, unele chiar mai vechi decât versiunea biblică.

Ziusudra, supraviețuitorul Mesopotamian

Cu sute de ani înainte de Biblia ebraică, în Mesopotamia, sumerienii povesteau despre Ziusudra (sau Utnapiștim, în versiunea akkadiană). Conform celor scrise în Epopeea lui Ghilgameș – cea mai veche scriere literară păstrată, datând din mileniul al III-lea î. Hr. zeii decid să distrugă omenirea, dar Enki, zeul înțelepciunii și al apelor, îl avertizează pe Ziusudra să construiască o corabie. După potop, el primește nemurirea. Povestea are detalii uimitor de similare cu aceea biblică – ploaia care ține zile întregi, păsările trimise să caute uscat, toate sugerând o origine comună sau un schimb cultural străvechi.

În ceea ce îl privește pe Ziusudra, acesta a fost un monarh legendar din mitologia sumeriană, cunoscut, așadar, ca eroul Povestirii Potopului Sumerian, unul dintre cele mai vechi mituri despre distrugerea și refacerea lumii. Conform textelor cuneiforme, Ziusudra a fost ultimul rege dinaintea marii inundații, un om pios și un înțelept care a primit avertizarea zeilor, un simbol al speranței într-un nou început. Zeul Enki i-a dezvăluit planul de a distruge omenirea și i-a ordonat să construiască o corabie gigantică pentru a salva speciile și cunoștințele. După potop, zeul An (sau Enlil) i-a acordat nemurirea și l-a dus în Dilmun (un paradis mitologic).

Deucalion, potopul grecesc

La greci, mitul potopului este legat de Deucalion, fiul lui Prometeu și al Climenei. Zeus, furios pe omenire, inundă lumea. Dar Deucalion și soția sa, Pirra, sunt cruțați datorită înțelepciunii tatălui său, acesta sfătuindu-și fiul să construiască o ambarcațiune și astfel să salveze viața. Deucalion și Pirra au plutit timp de nouă zile, până când corabia s-a oprit pe vârful muntelui Parnas. Legenda spune că aici, cei doi au refăcut rasa umană, aruncând „oasele Mamei Pământ” (pietre) în spatele lor, acestea transformându-se în oameni.

Ghilgameș și căutarea nemuririi

În Epopeea lui Ghilgameș, așa cum am și menționat mai sus, cel mai vechi text epic cunoscut, eroul călătorește să-l întâlnească pe Utnapiștim (echivalentul akadian al sumerianului Ziusudra), singurul supraviețuitor al potopului universal și posesorul secretului nemuririi. Povestea lui Utnapiștim este aproape identică cu cea a lui Noe – zeii decid distrugerea, un om este ales să scape, construiește o corabie și salvează viața. După potop, zeii îl fac pe Utnapiștim nemuritor, dar îi explică lui Ghilgameș că acest destin este unic și irepetabil.

Dar de ce toate culturile (sau… multe dintre ele) au mituri despre potop?

Dacă explorăm miturile antice dincolo de cele trei mari civilizații (mesopotamiană, greacă, ebraică), descoperim că ideea unui potop devastator apare în cel puțin 200 de culturi diferite, de la Azteci la aborigenii australieni. Poporul Maori din Noua Zeelandă spune despre Tawhaki, un erou care a urcat în cer pentru a pedepsi omenirea cu un potop, lăsând doar câțiva supraviețuitori să repopuleze Pământul. Mitul chinez al lui Gun și Yu descrie la rândul său un potop care a durat generații, până când Yu cel Mare a canalizat apele prin munți, devenind un simbol al ingeniozității umane. Iar triburile native americane din zona Lacului Superior povestesc despre Nanabozho, un spirit-șaman care a avertizat oamenii despre viitoarea inundație și i-a învățat să construiască plute din scoarță de copac.

Geologii au găsit dovezi ale unui posibil potop masiv în bazinul Mării Negre acum aproximativ 7.500 de ani, când apele Mediteranei au pătruns violent prin strâmtoarea Bosfor, inundând satele neolitice. Oamenii care au fugit au purtat cu ei amintirea catastrofei, transformând-o în mit.

Istoria ne arată că potopurile vin și pleacă, dar urmele lăsate în nisipul ud sunt ale noastre.

Surse:

https://www.livius.org/articles/misc/great-flood/flood6-parallels/

https://www.munson.art/sites/default/files/2021-12/Mythology_lesson_2.pdf

https://www.britannica.com/topic/flood-myth

https://ncse.ngo/flood-mesopotamian-archaeological-evidence

https://arkencounter.com/flood/myths/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Genomurile mayașilor antici dezvăluie colapsul populației și al civilizației în urmă cu 1.200 de ani

Test de cultură generală. Cum au știut grecii antici circumferința Pământului?

Amfipode gigantice și stranii populează până la 59% din fundul mărilor

Război, sex și cult: scandalul divin al Afroditei. A fost dragostea cea mai mare armă a Greciei Antice?