A fost descoperit mecanismul cerebral care distinge imaginația de realitate

Mecanismul cerebral care distinge imaginația de realitate a fost descoperit într-un nou studiu condus de cercetători de la UCL (Anglia).

A fost descoperit mecanismul cerebral care distinge imaginația de realitate. O cercetare a relevat că o regiune numită girus fusiform, situată în spatele tâmplelor, pe partea inferioară a lobului temporal, are un rol esențial în a stabili dacă ceea ce vedem provine din lumea exterioară sau este creat de propria noastră imaginație.

Studiul a fost publicat în revista Neuron.

A fost descoperit mecanismul cerebral care distinge imaginația de realitate. La ce ne ajută descoperirea?

Cercetătorii speră ca aceste descoperiri să contribuie la înțelegerea proceselor cognitive care se dereglează în afecțiuni precum schizofrenia, atunci când pacienții întâmpină dificultăți în a separa realitatea de ceea ce își închipuie. În viitor, această cunoaștere ar putea ajuta la îmbunătățirea diagnosticării și a tratării acestor tulburări, scrie Medical Xpress.

„Imaginează-ți cât de clar posibil un măr. În timpul imaginației, multe dintre regiunile cerebrale se activează la fel ca atunci când privești un măr real. Până acum însă nu era clar cum reușește creierul să facă diferența între aceste două experiențe, cea reală și cea imaginară”, explică autoarea principală a studiului, dr. Nadine Dijkstra, de la Department of Imaging Neuroscience, UCL.

Pentru studiu, 26 de voluntari au privit pe un ecran modele vizuale simple în timp ce li s-a cerut să și le imagineze simultan. Mai exact, participanții trebuiau să caute un model discret pe un fundal zgomotos și să indice dacă acel model era cu adevărat prezent. În realitate, modelul apărea doar în jumătate dintre cazuri. În paralel, subiecții erau rugați să își imagineze același model (sau unul diferit) și să evalueze cât de viu era în mintea lor.

Ce au observat oamenii de știință?

Când modelul perceput și cel imaginat erau identice, iar participanții raportau imaginația ca fiind foarte clară, ei aveau tendința să spună că au văzut modelul real, asta chiar și în sesiunile în care nu fusese prezentat nimic. Asta însemna că își confundau propria imaginație cu realitatea.

În timp ce participanții făceau aceste sarcini, activitatea creierului le era monitorizată prin imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (RMNf). Această tehnologie i-a permis echipei să identifice exact care zone din creier afișau tipare de activitate asociate fie cu realitatea, fie cu imaginația.

Echipa a constatat că intensitatea activării în girusul fusiform putea prezice dacă o persoană considera o experiență ca fiind reală sau imaginară, indiferent dacă modelul era într-adevăr prezent. Când activitatea din girusul fusiform era puternică, subiecții aveau mai multe șanse să afirme că modelul era real.

În mod normal, activarea în girusul fusiform este mai slabă atunci când doar ne imaginăm ceva decât atunci când chiar îl percepem, acest contrast ajutând creierul să față diferența între cele două stări. Totuși, în studiul de față s-a demonstrat că, uneori, atunci când imaginația era foarte vie, activarea girusului fusiform devenea atât de intensă încât participanții confundau realitatea cu imaginația.

Mecanismul cerebral care distinge imaginația de realitate ne ajută să înțelegem mai bine creierul uman

Conform profesorului Steve Fleming, de la UCL Psychology & Language Sciences, autor al studiului, „activitatea cerebrală din această zonă a cortexului vizual se potrivește cu predicțiile dintr-o simulare pe calculator despre modul în care se decide diferența dintre experiența internă și cea externă”.

Dr. Dijkstra adaugă: „Descoperirile noastre sugerează că creierul folosește forța semnalelor senzoriale pentru a face această distincție între imaginație și realitate.”

Studiul a demonstrat și că girusul fusiform colaborează cu alte zone cerebrale atunci când ne ajută să decidem ce e real și ce e imaginar. În special, activitatea din insula anterioară (o regiune din cortexul prefrontal, acea parte a creierului responsabilă de luarea deciziilor, rezolvarea problemelor și planificare) intra în sincron cu cea a girusului fusiform atunci când subiecții susțineau că modelul era real, chiar dacă în realitate el exista doar în imaginația lor.

„Regiunile din cortexul prefrontal implicate în metacogniție (abilitatea de a reflecta asupra propriilor gânduri) apar, de asemenea, implicate în procesul de decidere a ceea ce este real”, explică profesorul Fleming.

Rezultatele aduc noi perspective asupra a ceea ce se poate defecta în creier în afecțiuni psihiatrice precum schizofrenia, în care pacienții nu mai pot separa observațiile reale de gândurile originare în mintea lor. De asemenea, aceste descoperiri ar putea influența tehnologiile viitoare de realitate virtuală, ajutând la înțelegerea momentului în care o experiență imaginată devine atât de convingătoare încât pare cu adevărat reală.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. De câte ori înghițim într-o zi?

Studiu: Tinerii se confruntă cu o criză a bunăstării emoționale și a sensului în viață

Oamenii de știință au modificat structura moleculară a LSD-ului și au creat un nou medicament pentru creier

Cercetătorii au urmărit, în timp real, formarea inimii într-un embrion viu