De ce unii oameni nu pot vedea cu „ochiul minții”: Afantazia, lipsa imaginației

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Persoanele cu afantazie nu au capacitatea de a invoca imagini clare în minte. Dar chiar dacă nu pot vizualiza în acest fel, schițele acelor imagini ar putea fi cuibărite în creierul lor, sugerează un nou studiu.

Lucrarea, publicată în revista Current Biology, oferă primele dovezi conform cărora creierul persoanelor cu afantazie se poate aprinde ca și cum ar genera imagini mentale în cortexul vizual primar – partea principală a creierului responsabilă de procesarea informațiilor vizuale. Cu toate acestea, este posibil ca aceste semnale să se piardă în traducere.

Noua cercetare sugerează că semnalul „se deformează sau se întinde” înainte de a fi perceput conștient, a declarat pentru Live Science coautorul studiului Joel Pearson, profesor de psihologie la Universitatea New South Wales din Australia.

Aceste rezultate se adaugă dovezilor tot mai numeroase că persoanele cu afantazie „par să-și angajeze cortexul vizual în mod diferit atunci când încearcă să-și imagineze, decât persoanele fără afantasie”, a declarat pentru Live Science, Nadine Dijkstra, cercetător principal la Wellcome Centre for Human Neuroimaging de la University College London, care nu a fost implicată în studiu.

Pentru cercetare, Pearson și colegii săi au recrutat 14 persoane cu și 18 persoane fără afantazie. Echipa a folosit un truc numit „rivalitate binoculară”, care presupunea afișarea intermitentă a două modele în dungi de culori diferite în fața ochilor participanților.

Un proces fundamental diferit

Creierul combină în mod constant informațiile vizuale de la ochiul stâng și cel drept pentru a construi o imagine coerentă și, prin urmare, nu poate procesa pe deplin această rivalitate binoculară. Încercarea sa de a procesa dungile intermitente duce de obicei la o iluzie vizuală în care cele două modele fluctuează, una dintre imagini dominând pentru câteva secunde.

Pentru participanții care pot vedea lucrurile cu ochii minții, solicitarea de a se gândi la unul dintre cele două modele poate influența imaginea pe care o percep mai întâi. Cu toate acestea, persoanele cu afantasie sunt mult mai puțin susceptibile de a fi influențate de această tendință.

Pearson și colegii săi au introdus această tehnică ca modalitate de testare într-o lucrare anterioară. Abordarea merge dincolo de simpla solicitare a oamenilor de a completa un chestionar și este un punct forte al noului studiu, a spus Dijkstra.

Pentru a studia activitatea cerebrală a participanților, echipa a utilizat RMN funcțional, care urmărește fluxul de sânge oxigenat în creier. Creșterea fluxului de sânge oxigenat către o anumită regiune a creierului este o măsură indirectă care indică faptul că acea regiune este mai activă.

Persoanele cu afantazie nu văd imagini în mintea lor conștientă

Oamenii de știință au constatat că toți participanții, atât cei cu, cât și cei fără afantazie, au prezentat o creștere a activității în cortexul vizual primar în timpul experimentului. Această activitate cerebrală a fost observată atât atunci când participanții au fost rugați să privească modelele cu dungi – o stare numită „percepție” – cât și atunci când au fost rugați să își imagineze modelele – numită „imaginație”.

Cu toate acestea, persoanele cu afantazie au prezentat o activitate cerebrală ușor mai slabă în timpul percepției decât cei fără această afecțiune. Acest lucru sugerează că există un „nivel diferit de procesare – sau tip de procesare – în acest grup” atunci când observă direct o imagine, a spus Pearson.

„Și a existat o descoperire și mai surprinzătoare”, a adăugat el. De obicei, modelele observate în câmpul vizual drept al unei persoane sunt procesate în partea stângă a creierului și viceversa.

„Cu toate acestea, opusul părea mai probabil să fie adevărat în cazul persoanelor cu afantazie, ceea ce sugerează că acestea ar putea avea cabluri complet diferite în creier”, a declarat Pearson.

La persoanele fără afantazie, semnalele erau foarte asemănătoare

Pentru a aprofunda cercetările, oamenii de știință au antrenat algoritmi informatici pentru a recunoaște activitatea cerebrală care a apărut în timpul acestor teste. Bazându-se doar pe activitatea cerebrală, acești algoritmi au dedus cu exactitate modelele vizuale pe care participanții le percepeau sau încercau să și le imagineze. „Acest lucru a funcționat în ambele grupuri, sugerând că există un semnal fiabil în acea parte a creierului, cortexul vizual primar, care este pictural”, chiar și în rândul persoanelor cu afantazie, a declarat Pearson.

Cu toate acestea, cercetătorii au testat apoi cât de bine algoritmii puteau „decoda încrucișat” aceste semnale. Pe scurt, cât de mult a corespuns activitatea cerebrală declanșată în timpul percepției cu cea declanșată de imaginile mentale?

La persoanele fără afantazie, semnalele erau foarte asemănătoare. „De fapt, ele se suprapun suficient în creier pentru ca algoritmul să le poată confunda”, a spus Pearson. Dar la persoanele cu afantazie, „nu am văzut nicio decodificare încrucișată”, a spus el, sugerând că ar putea avea loc un proces fundamental diferit.

Aceste descoperiri nu explică de ce persoanele cu afantazie nu văd imagini în mintea lor conștientă, chiar dacă celulele lor cerebrale sunt în funcțiune. Pearson plănuiește experimente suplimentare pentru a investiga această problemă.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Îmbătrânirea mai rapidă a creierului ar putea fi „moștenită” pe cale maternă

Să fie o cască de stimulare a creierului răspunsul la depresie?

Cum afectează alcoolul capacitatea creierului de a învăța și a se adapta?

Acest animal își poate micșora creierul pentru a se pregăti de iernat