„Blestemul lui Tutankhamon” ar putea trata cancerul

Ciuperca Aspergillus flavus produce o clasă de molecule cu un potențial ridicat ca viitoare medicamente împotriva leucemiei, deși acestea nu au fost încă testate pe organisme vii.

Mai mulți arheologi și finanțatori care au deschis pentru prima dată mormântul lui Tutankhamon în anii 1920 au murit relativ repede după aceea. Având în vedere că egiptenii antici nu erau deloc încântați ca cineva să le tulbure odihna veșnică, acest lucru a alimentat zvonurile despre „un blestem al mumiei”.

• ADHD în viața de zi cu zi: ce îngreunează concentrarea și ce ajută, concret
• Cele mai consumate băuturi din lume au un efect crucial pentru sănătatea oaselor noastre

Cei care credeau în astfel de lucruri au găsit multe alte exemple în Valea Regilor, nu doar pe cel al lui Tutankhamon, în timp ce scepticii susțineau că este vorba doar despre coincidențe.

De ce au murit cei care au deschis încăperea lui Tutankhamon?

Cincizeci de ani mai târziu, după ce 10 din cei 12 oameni de știință care au intrat în mormântul regelui polonez Cazimir al IV-lea au murit în decurs de câteva săptămâni, a devenit clar că nu era vorba doar de întâmplare.

Decesele au fost puse pe seama A. flavus, o ciupercă ce se hrănește cu cereale în medii întunecate, ale cărei spori pot provoca infecții pulmonare. De zeci de ani se dezbate dacă A. flavus a contribuit sau nu la moartea unora dintre cei care au deschis încăperea lui Tutankhamon sau dacă a fost pur și simplu o coincidență.

Acum însă, A. flavus are șansa să se reabiliteze în fața omenirii, inspirând poate o întreagă clasă nouă de medicamente oncologice.

Bacteriile și ciupercile au două moduri de a produce lanțurile scurte de aminoacizi cunoscute drept peptide: fie prin structuri celulare numite ribozomi, fie prin enzime sintetaze non-ribozomale.

O întreagă clasă nouă de medicamente oncologice

O parte din peptidele produse de ribozomi sunt ulterior modificate, devenind peptide ribozomale modificate post-translațional (RiPPs). Mii de astfel de peptide produse de bacterii au fost investigate ca potențiale medicamente, însă doar câteva provenite din ciuperci au fost identificate și cu atât mai puțin studiate.

„Ciupercile ne-au dat și penicilina”, amintește Dr. Sherry Gao de la Universitatea din Pennsylvania (SUA).

„Totuși, purificarea acestor substanțe este dificilă”,menționează Dr. Qiuyue Nie. Mai mult, clasificarea greșită a multor peptide ribozomale ca fiind non-ribozomale a întârziat înțelegerea lor. Cu toate acestea, potențialul pe care îl oferă peptidele fungice justifică efortul. Peptidele fungice RiPP descoperite până acum au efecte remarcabil de puternice asupra celulelor animale.

„Sin­teza acestor compuși este complicată,” spune Nie. „Dar tocmai asta le conferă această activitate biologică uimitoare.”

Nie și colegii săi au studiat 12 tulpini de Aspergillus și au ajuns la concluzia că A. flavus este cea mai promițătoare. Ei au descoperit o proteină specifică responsabilă de producerea RiPPs. Purificarea a patru astfel de peptide a relevat o structură comună de inele interconectate care nu mai fusese observată până atunci. Moleculele cu aceste inele au fost numite asperigimicine, iar două dintre ele au distrus celulele leucemice în eprubete, scrie IFLScience.

„Ciupercile ne-au dat și penicilina”

Chiar și una care nu era eficientă singură a devenit la fel de puternică precum două medicamente anti-leucemie aprobate de FDA, atunci când a fost combinată cu o lipină extrasă din lăptișor de matcă.

Nie și colegii ei cred că există multe alte asperigimicine de descoperit. Chiar dacă acestea eșuează, clasa de compuși rămâne promițătoare.

Mai mult, echipa a identificat un mod de acțiune nou: deturnarea genei SLC46A3 pentru a permite asperigimicinelor și altor peptide ciclice să pătrundă în celule în cantități letale. Peste 20 de peptide ciclice sunt deja aprobate ca tratamente pentru diverse boli, dar pătrunderea în celule este o problemă majoră — deci acest mecanism oferă un avantaj clar.

Până la începerea testelor pe oameni, asperigimicinele trebuie testate pe animale. Între timp, însă, cercetarea ne reamintește că miliarde de ani de evoluție au fost mai creative decât omul în proiectarea moleculelor.

Studiul a fost publicat în revista Nature Chemical Biology.

Vă recomandăm să mai citiți și:

O specie de ciupercă proaspăt descoperită transformă păianjenii în zombi

O ciupercă prezintă semne de inteligență rudimentară. „Au memorie, învață și pot lua decizii”

Locul surprinzător în care o ciupercă a ales să crească: pe o broască

O ciupercă ușor de inhalat și capabilă să infecteze oamenii se răspândește cu rapiditate