Rozătoarele dintr-un oraș american au evoluat pentru a se adapta la viața de oraș

Rozătoarele din Chicago, SUA evoluează. În general, evoluția este un proces lent și gradual, alcătuit din mici schimbări transmise din generație în generație, care duc, în decursul a mii sau milioane de ani, la adaptări noi sau chiar la apariția unor specii diferite.

Însă atunci când organismele se confruntă cu schimbări dramatice în mediul lor, ele pot evolua rapid pentru a supraviețui. Recent, cercetătorii au identificat un exemplu de evoluție în timp real, ascuns în sertarele de colecții ale Muzeului Field din Chicago. Comparând craniile de veverițe cu fălci și șoareci de câmp colectate din zona Chicago de-a lungul ultimilor 125 de ani, aceștia au găsit dovezi că rozătoarele din Chicago evoluează pentru a se adapta la viața de oraș.

• Everest, Chimborazo, Mauna Kea: care este cu adevărat cel mai înalt munte din lume?
• Ce a descoperit o echipă de cercetători în structura termică de sub Groenlanda?

„Colecțiile muzeale îți permit să călătorești în timp. În loc să studiezi doar specimene colectate în timpul unui singur proiect sau în timpul vieții unui singur om, colecțiile de istorie naturală îți permit să privești lucrurile la o scară de timp relevantă pentru evoluție”, spune Stephanie Smith, mamalog și manager de laborator XCT la Muzeul Field, coautoare a noului studiu.

Studiul a fost publicat în Integrative and Comparative Biology.

Rozătoarele din Chicago evoluează chiar sub ochii noștri

Muzeul Field deține peste 245.000 de specimene de mamifere din întreaga lume, însă colecția include o mulțime de exemplare din zona orașului Chicago. Mai mult, aceste colecții reflectă momente diferite din ultimul secol.

„Avem specimene care au peste 100 de ani și sunt în stare la fel de bună ca unele colectate în acest an. Ne-am gândit că e o resursă excelentă pe care o putem exploata”, spune Smith.

Cercetătorii s-au concentrat pe două specii comune în Chicago: veverița dungată și șoarecii Microtus pennsylvanicus. „Am ales aceste două specii pentru că au o biologie diferită și am crezut că vor răspunde diferit la stresul urbanizării”, explică Anderson Feijó, curator asistent pentru mamifere la Muzeul Field și coautor al studiului. Veverițele trăiesc la suprafață și au o dietă variată, pe când șoarecii de câmp mănâncă mai ales plante și trăiesc în galerii subterane, notează Eurek Alert.

Ce au căutat să vadă oamenii de știință?

Două dintre coautoarele studiului, Alyssa Stringer și Luna Bian, stagiare în programul Field Museum Women in Science, au măsurat craniile a 132 de veverițe și 193 de șoareci de câmp. Craniile oferă informații despre simțuri, dietă și chiar dimensiunea corpului. „Putem înțelege cum se adaptează animalele la mediu și cum prelucrează informațiile senzoriale”, spune Smith.

Au fost măsurate diverse părți ale craniilor, precum lungimea totală sau lungimea rândurilor de dinți. De asemenea, au fost realizate scanări 3D pentru 82 de veverițe și 54 de șoareci, analiză cunoscută drept morfometrie geometrică, care presupune suprapunerea digitală a craniilor și compararea punctelor de referință.

Analiza a scos la iveală schimbări mici, dar semnificative în structura craniilor de-a lungul ultimului secol. La veverițe, craniile au devenit mai mari, dar rândurile laterale de dinți s-au micșorat. La șoarecii de câmp, bulele auditive (structuri osoase implicate în auz) s-au redus în dimensiune. Însă motivul acestor schimbări nu era clar.

Rozătoarele din Chicago evoluează pentru a se adapta la oraș. Dar cum?

Pentru a înțelege cauzele, cercetătorii au analizat date istorice despre temperatură și urbanizare. „Am încercat să cuantificăm expansiunea urbană folosind imagini satelitare care arată suprafețele acoperite de clădiri, începând din 1940”, spune Feijó. Specimenele anterioare anului 1940 proveneau fie din zone încă sălbatice în acel moment, fie din zone urbane deja bine dezvoltate, precum centrul orașului Chicago.

Rezultatul? Urbanizarea, nu clima, este factorul asociat cu modificările craniene.

Modificările sunt, probabil, legate de felul în care fiecare specie s-a adaptat la noul habitat. Veverițele au devenit mai mari, dar cu dinți mai mici. Cercetătorii cred că acest lucru reflectă o dietă tot mai influențată de prezența umană, mai multă mâncare disponibilă, dar mai puțină hrană tare, cum ar fi nucile și semințele. „Sunt mai mari, dar nu neapărat mai sănătoase”, spune Feijó.

Șoarecii de câmp au bule auditive mai mici. Acest lucru ar putea fi o adaptare la zgomotul urban, micșorarea acestor oase având un posibil rol de „filtru” fonic.

Deși aceste rozătoare par să se fi adaptat parțial la medii urbane, concluzia nu este că animalele se vor adapta ușor la orice schimbare făcută de om. Din contră, veverițele cu dinți mai mici și șoarecii cu auz diminuat sunt dovezi concrete ale modului profund în care activitatea umană afectează fauna.

„Este un semnal de alarmă”, spune Feijó.
„Schimbările au loc chiar sub ochii noștri, dar nu le vedem decât dacă folosim resurse precum colecțiile muzeale”, adaugă Smith.

Vă recomandăm să citiți și:

O specie de insectă folosește o tactică surprinzătoare pentru a-și manipula prada

Omenirea a explorat doar 0,001% din adâncurile oceanului, arată un studiu

Prieteniile din lumea gorilelor: Ce ne pot învăța despre relațiile umane?

Cum „vorbesc” copacii între ei în timpul eclipselor de Soare?