Cercetători de la organizația non-profit Ocean Discovery League, Scripps Institution of Oceanography și Universitatea Boston (SUA) au calculat cât din adâncurile oceanului am reușit să cartografiem vizual până acum, pe baza datelor publice disponibile.
În toți cei 67 de ani de când omenirea documentează scufundări în apele adânci, se pare că am explorat vizual doar între 0,0006% și 0,001% din fundul oceanic. Acea estimare superioară înseamnă doar 3.823 kilometri pătrați – puțin mai mult decât statul american Rhode Island (cel mai mic), sau aproximativ o zecime din suprafața Belgiei.
„Avem înregistrări vizuale ale unui procent minuscul din fundul oceanic, un ecosistem care acoperă 66% din suprafața planetei Pământ,” scrie autoarea principală a studiului, Katherine Bell, exploratoare a oceanelor.
Și mai problematic este faptul că aproape 30% dintre aceste imagini vizuale provin din fotografii alb-negru, de rezoluție scăzută, realizate înainte de 1980, scrie ScienceAlert.
Pentru a ajunge la aceste estimări, echipa a analizat peste 43.000 de înregistrări de scufundări la adâncimi de minimum 200 de metri. Acestea au avut loc fie în zonele economice exclusive (ZEE) ale țărilor, fie în apele internaționale.
Chiar dacă nu au fost incluse scufundările din sectorul privat al petrolului și gazelor, chiar și o estimare exagerată cu un ordin de mărime ar duce doar la 0,01% din fundul oceanic observat vizual.
Din anii 1960 până în 2010, numărul scufundărilor în adâncuri s-a înmulțit de patru ori. Deși este un progres semnificativ, explorările s-au concentrat tot mai mult în apropierea coastelor și la adâncimi mai mici.
În anii 1960, aproape 60% dintre scufundări ajungeau la adâncimi mai mari de 2.000 de metri, dar patru decenii mai târziu, doar un sfert mai atingeau astfel de adâncimi. Când aproape trei sferturi din ocean se află între 2.000 și 6.000 de metri adâncime, această schimbare este semnificativă.
Mai sunt și alte dezechilibre. În anii 1960, jumătate dintre scufundări aveau loc în apele internaționale. În anii 2010, doar 15% mai aveau loc acolo.
În plus, 97% dintre toate scufundările din 1958 până azi au fost efectuate de cinci țări: SUA, Japonia, Noua Zeelandă, Franța și Germania.
„Pe măsură ce ne confruntăm cu amenințări tot mai mari la adresa oceanelor adânci – de la schimbări climatice la minerit și exploatarea resurselor – lipsa de explorare a unei regiuni atât de vaste devine o problemă esențială pentru știință și politici publice,” spune Bell, fondatoarea Ocean Discovery League.
„Avem nevoie de o înțelegere mult mai clară a ecosistemelor și proceselor oceanelor adânci pentru a putea lua decizii informate privind conservarea și gestionarea resurselor.”
Chiar și dacă am crește numărul platformelor de explorare subacvatică la peste o mie în întreaga lume, ar dura în jur de 100.000 de ani pentru a vizualiza complet fundul oceanic al Pământului.
„Aceste estimări arată că avem nevoie de o schimbare fundamentală în modul în care explorăm și studiem oceanul adânc al planetei,” concluzionează autorii.
Studiul a fost publicat în Science Advances.
Pierderea gheții marine schimbă culorile luminii în ocean, arată un studiu
O companie minieră canadiană vrea să exploateze adâncurile oceanelor
Epidemia de Chikungunya accelerează pe o insulă din Oceanul Indian
Topirea calotelor glaciare din Antarctica încetinește cel mai puternic curent oceanic de pe Pământ