Ziua în care costumul de baie bikini a făcut istorie la Paris

Parisul postbelic din 1946 era un oraș în reconstrucție, atât fizic, cât și moral. Lumea se zbătea să găsească normalitate după anii întunecați ai războiului, iar moda reflecta această schimbare. Însă nimeni nu se aștepta la supriza aproape șocantă pe care urma să o prezinte francezilor un anume designer pe nume Louis Réard.

Așadar, la 5 iulie 1946, în cadrul unui spectacol organizat la piscina Molitor din Paris (deschisă în 1929 și frecventată de elitele artistice ale vremii, a fost închisă în 1989 și redeschisă în 2014 după o renovare spectaculoasă, păstrându-și aerul glamuros care a făcut-o faimoasă), a avut loc o prezentare care avea să devină istorică.

Réard a dezvăluit prima piesa de bikini din lume – un costum de baie format din doar două bucăți de material, legate cu un fel de sfoară, care lăsau buricul complet expus. Era atât de scandalos pentru vremea aceea, încât niciun manechin profesionist nu a acceptat să-l poarte. Designerul a fost nevoit să recruteze o dansatoare de la Casino de Paris, Micheline Bernardini, care a deschis calea unei noi ere în modă.

De ce a fost atât de șocant?

Primele costume de baie erau incomode, chiar greoaie, făcute din lână sau bumbac, și acoperind aproape tot corpul. Femeile purtau pantaloni lungi, fuste până la genunchi și bluze cu mâneci lungi, uneori completate cu ciorapi. Anii 1920-1930 au adus, să zicem, emanciparea femeilor, costumele devenind scurte, designeri ca Jean Patou introducând materiale elastice și permițând o mai mare libertate de mișcare.

În anii 1940, costumele de baie erau conservatoare – slipul încă era destul de lung, iar partea de sus acoperea complet bustul și abdomenul. Femeile care îndrăzneau să poarte costume mai scurte erau privite cu dezaprobare, judecate și comentate.

Bikini-ul lui Réard acoperea mult mai puțini centimetri pătrați de piele (față de costumele tradiționale), fiind considerat atât de scandalos încât Réard l-a numit „costum de baie care nu este un costum de baie”, iar denumirea de „bikini” fiind dată după atolul Bikini din Pacific, unde Statele Unite testaseră recent bomba atomică. Mesajul era clar: acest costum de baie avea să fie la fel de exploziv ca un test nuclear.

Reacția publicului a fost imediată și destul de diversă. Vaticanul l-a declarat „păcat”, Italia și Spania l-au interzis pe plajele publice, unele state din SUA au amendat femeile care îndrăzneau să-l poarte, iar concursul Miss World l-a interzis până în anii ’60, considerându-l mult prea provocator.

Cu toate acestea, însă, costumul de baie scandalos a început să câștige teren.

În anii 1960, odată cu revoluția sexuală, a început să fie asociat cu libertatea femeilor, câteva momente cheie contribuind la această schimbare: actrița franceză Brigitte Bardot a fost surpinsă pe plajele din Saint-Tropez purtând modele îndrăznețe pentru epocă. Aceste imagini au transformat-o pe Bardot într-un simbol al senzualității naturale și au contribuit decisiv la acceptarea socială a bikini-ului în anii 1960. Ursula Andress, o altă actriță incendiară, a provocat și ea explozii de admirație când, în „Dr. No” (1962), primul film James Bond, a apărut în acest sexy costum de baie. Mai târziu, în 2001, costumul recreat (originalul fusese furat din expoziție în anii ’60) a fost vândut la licitație pentru 60.000 de dolari – o sumă enormă pentru o piesă de îmbrăcăminte atât de mică.

Sports Illustrated și nașterea supermodelului în bikini

În 1964, revista Sports Illustrated a publicat prima copertă cu o femeie în bikini – Babette March (născută Babette Beatty), fotografiată pe plaja din Cabo San Lucas, Mexic, într-un bikini alb simplu, cu talie înaltă, această ediție marcând începutul unei tradiții care a transformat bikini-ul într-un simbol al culturii populare. Coperta a fost considerată îndrăzneață, dar nu scandalosă, deschizând calea pentru ediții mai provocatoare. Pentru sesiunea foto, Babette March a fost platită cu $1,500 (echivalentul a ~$15,000 astăzi).

Dar trecând peste impactul vizual produs și peste toate controversele create, acest produs vestimentar nu a reprezentat o simplă schimbare în modă, ci o adevărată revoluție socială.

Pentru prima dată, femeile nu mai erau obligate să-și ascundă formele, creația lui Réard dându-le libertatea de a-și arăta corpul fără rușine.

Anii 1970-1980 au marcat apariția slipului tanga-ul în Brazilia, iar costumele de baie au devenit din ce în ce mai îndrăznețe. Apoi, anii 1990-2000 au fost influențați de cultura pop („Baywatch”), femeile au adoptat bikini-ul clasic, dar și variante sport, inclusiv costumele întregi cu tăieturi laterale.

În modernă (adică din 2010 și până în prezent), domină diversitatea – de la burkini (pentru femeile musulmane) la retro high-waisted și microkini, sustenabilitatea reprezentând un aspect important, cu materiale reciclate. Astăzi, putem spune cu mare convingere – costumul de baie nu mai e doar o piesă vestimentară, este o extensie a personalității și a valorilor fiecărei femei.

Surse:

https://medium.com/@wurich/birth-of-the-nuclear-beach-the-bikini-is-78-years-old-8ec54ede9e00

https://www.foxnews.com/world/history-of-bikini

https://www.cbsnews.com/pictures/history-of-the-bikini-fashion-evolution/

Vă mai recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Cine a inventat costumul de baie bikini?

Costumul roșu purtat de Pamela Anderson în Baywatch, expus la Muzeul de Design din Londra

Test de cultură generală. Cine a inventat hârtia igienică?

Cum au evoluat costumele de baie de-a lungul istoriei. Top 30 de imagini unice