Povestea dulce a vatei de zahăr. Cum un dentist și un producător de bomboane au creat un clasic al bâlciurilor

Vata de zahăr pe băț, acest ghem imens pufos și lipicios, este poate unul dintre cele mai populare produse dulci evocatoare de nostalgii și bucurii. Însă puțini cunosc povestea surprinzătoare a originii sale, care implică un parteneriat de succes între un dentist și un producător de bomboane, la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, prima vată de zahăr produsă mecanic a fost inventată de Dr. William Morrison, un dentist din Nashville, Tennessee, alături de cofetarul John C. Wharton. Creația lor a debutat în 1897, revoluționând modul în care zahărul era consumat și transformând un ingredient simplu într-un spectacol fascinant.

• Puțini îi știu numele, dar invenția ei a schimbat viața a milioane de femei. Josephine Cochrane…
• Karen Wetterhahn și misterul genetic al otrăvirii cu mercur

Rolul neașteptat al unui stomatolog într-o invenție a zahărului

La prima vedere, inventarea unui produs dulce de către un dentist pare paradoxală. La urma urmei, zahărul este adesea considerat cel mai mare adversar al stomatologiei, contribuind la apariția cariilor. Cu toate acestea, Morrison a văzut potențialul transformării zahărului într-o formă nouă – una mai puțin dăunătoare decât alte dulciuri ale vremii.

Morrison nu era doar un dentist; dar și un inventator și un inovator. A deținut mai multe brevete, inclusiv unul pentru un suport de ață dentară alimentat cu apă, ceea ce demonstrează interesul său atât pentru igiena dentară, cât și pentru ingeniozitatea mecanică. Colaborarea lui cu Wharton a dus la crearea unei mașini electrice care topea zahărul și îl învârtea în fire fine folosind forța centrifugă.

Rezultatul a fost ceea ce știm și noi – vata de zahăr pe băț, denumită inițial „Fairy Floss” (ață de zână) – un nume care îi surprinde textura eterică. Spre deosebire de bomboanele tari sau dulciurile lipicioase, vata de zahăr se dizolva rapid în gură, reducând expunerea prelungită a dinților la zahăr.

Târgul Mondial din 1904: marea descoperire a vatei de zahăr

Morrison și Wharton și-au prezentat invenția maselor la Târgul Mondial din 1904 din St. Louis, un eveniment de referință care a debutat și cu hamburgeri, hot-dog și conuri de înghețată. Cu un preț de 25 de cenți bucata (o sumă semnificativă la acea vreme), Fairy Floss a fost o senzație. Cei doi au vândut 68.655 de bucăți, demonstrând astfel că publicul era nerăbdător să primească acest nou tratament capricios și lipicios.

În ciuda succesului, mașina originală de vată de zahăr era greoaie și ineficientă, făcând dificilă producția pe scară largă. Abia după ce un alt inventator, Joseph Lascaux, a perfecționat modelul în anii 1920, vata de zahăr a devenit un produs de bază al carnavalelor sau altor târguri de distracții. Lascaux, de asemenea dentist, a patentat o mașină îmbunătățită și a redenumit deliciul „vată de zahăr”, un termen care a rămas.

De ce vata de zahăr nu este atât de rea pentru dinți pe cât credeți

Având în vedere reputația sa zaharoasă, mulți presupun că vata de zahăr este un dezastru dentar. În mod surprinzător, este mai puțin dăunătoare decât alte dulciuri de carnaval, cum ar fi merele dulci, popcornul caramelizat, clătitele cu ciocolată sau gogoșile prăjite. Iată de ce:

Vata de zahăr este formată până la 70% din aer, astfel încât proporția reală de zahăr într-o bucată rămâne mai mică decât la alte dulciuri compacte. De asemenea, spre deosebire de bomboanele lipicioase care se agață și se lipesc de dinți, vata de zahăr se dizolvă rapid, reducând expunerea prelungită la zahăr. Multe bomboane acidulate conțin acid citric sau malic, care erodează smalțul. Vata de zahăr tradițională este formată doar din zahăr și coloranți alimentari.

Desigur, moderația este esențială – excesul de zahăr sub orice formă poate duce la apariția cariilor. Dar invenția lui Morrison a fost, într-un fel, o indulgență mai puțin distructivă în comparație cu altele ale contemporanilor săi.

Cum funcționează aparatele de vată de zahăr

Magia vatei de zahăr constă în procesul centrifugal de învârtire.  Granulele de zahăr se topesc – elementul de încălzire al mașinii lichefiază zahărul la aproximativ 320°F (160°C). Forța centrifugă îl învârte – zahărul topit este împins prin găuri minuscule, creând fire subțiri. Firele se răcesc instantaneu – când zahărul ajunge în aer, se solidifică în fire delicate, fiind adunate pe un con sau pe un băț.

Mașinile moderne pot produce o porție în mai puțin de 30 de secunde.

Astăzi, vata de zahăr este savurată în întreaga lume sub diferite denumiri: în Regatul Unit și Australia se numește „Candy floss”, în  Franța, „Barbe à papa” (Barba lui tata), iar în Germania, „Zuckerwatte” (Lână de zahăr)

In ceea ce privește inovațiile, acestea s-au extins dincolo de versiunile clasice roz și albastru, vata de zahăr venind acum în arome precum acelea de ceai verde Matcha, bacon infuzat, șampanie sau, pentru cei mai îndrăzneți, de sosuri picante Sriracha.

Unii bucătari folosesc vată de zahăr chiar și pe post de garnitură pentru deserturi sau cocktailuri, astfel că ceea ce a început ca un experiment al unui dentist este acum o industrie de multe milioane de dolari.

Surse:

https://www.gmpopcorn.com/resources/blog/how-did-cotton-candy-get-started

https://www.spunparadise.com/blog/the-history-of-cotton-candy

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/16092607/

https://hudsonvalley.org/article/cotton-candy-the-toothy-history-of-a-classic-circus-treat/

Vă recomandăm să citiți și:

Alice Cooper, prințul negru al rock-ului

Ultimul show, Black Sabbath. Bilete sold-out în câteva minute

De la regele Charles la Macron: povestea opincarului român care a făcut artă din piele și tradiție. „Opincile sunt bunicii adidașilor și talpa țării”

Prima femeie europeană în Tibetul interzis. Viața fabuloasă a Alexandrei David-Néel, călătoare, budistă și spioană spirituală