O specie umană uitată își îngropa morții încă de acum 120.000 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dezbaterea cu privire la prima specie de strămoși ai oamenilor care și-a îngropat morții este una aprinsă și durează de ceva timp, astfel că oamenii de știință încearcă să elucideze această dilemă.

După un deceniu de schimburi cu scepticii, paleoantropologul Lee Berger și echipa sa nu renunță la ipoteza lor: că o specie cu creier mic, numită Homo naledi, își îngropa morții cu mult timp înainte ca oamenii moderni să o facă.

• Cercetătorii tocmai au confirmat prima dovadă a dinozaurilor în Antarctica
• Cele mai vechi rămășițe umane din Antarctica au peste 200 de ani și o origine necunoscută

Cel mai recent articol al lor, evaluat de colegi, prezintă o reexaminare a unui „cimitir” de hominizi controversat, răspunzând criticilor anterioare pentru a susține din nou că „leagănul omenirii” din Africa de Sud găzduiește unele dintre cele mai timpurii dovezi ale practicilor funerare.

Echipa explică de ce crede că aceasta este cea mai simplă teorie pentru modul în care oasele numeroșilor H. naledi au ajuns adânc într-un sistem de peșteri de lângă Johannesburg.

Acești hominizi au trăit acum mai bine de 240.000 de ani, în timp ce se crede că Homo sapiens timpuriu și verii noștri neanderthalieni au început să își îngroape morții abia acum aproximativ 120.000 de ani.

O specie cu un creier mic

Afirmația că H. naledi avea practici culturale de înmormântare cu mai bine de 120.000 de ani înaintea noastră este monumentală, așa că este firesc ca alți oameni de știință să dorească ca dovezile să fie de necontestat.

Ipoteza a fost propusă pentru prima dată de Berger și echipa sa în 2015, când au anunțat că au găsit rămășițele fosilizate a cel puțin 15 indivizi dintr-un hominid necunoscut până atunci, adânc sub pământ într-o peșteră din Africa de Sud.

Gravurile de pe pereți și fragmentele de cărbune i-au făcut pe cercetători să creadă că era vorba de un loc de înmormântare intenționat. Dar dovezile erau cel mult circumstanțiale și au provocat o dezbatere intensă despre ce definește o înmormântare culturală și cum poate fi dovedită existența uneia.

În 2023, Berger și colegii săi au publicat o serie de lucrări despre ultimele lor excavări. Totuși, mulți oameni de știință au rămas neconvinși, argumentând că fragmentele de cărbune nu au fost datate corect, gropile funerare nu erau clar definite și că gravurile de pe pereți ar putea nici măcar să nu fie făcute de oameni.

Homo naledi, direct implicat în procesul de înmormântare

O analiză minuțioasă a acestor lucrări preliminare, publicată în 2024, a adăugat că interpretările lui Berger și ale echipei sale erau departe de a oferi suficiente dovezi că H. naledi avea practici funerare deliberate. Berger și echipa sa au continuat însă, răspunzând criticilor.

Ultima lor publicație explică faptul că, în cel puțin trei locuri, corpurile au fost încapsulate în sedimente la scurt timp după ce au ajuns în sistemul de peșteri. Acest lucru contrazice ideea că trupurile au căzut în peșteră și au fost acoperite treptat de sedimente, potrivit ScienceAlert.

„Lucrarea ilustrează că nici gravitația și alunecarea rezultată a sedimentelor, nici mișcarea corpurilor la vale pe un taluz, nici sedimentarea lentă și graduală, nici orice alt proces natural presupus anterior nu pot explica poziția și contextul caracteristicilor H. naledi”, scriu autorii.

„Pentru prima dată, am luat în considerare ipoteza că Homo naledi a fost direct implicat în procesul de înmormântare a corpurilor”, a concluzionat echipa.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Mormânt bizar cu schelete legate la gât și mâini, descoperit în Peru

Mormânt pre-incaș cu rămășițe vechi de 1.000 de ani, descoperit de muncitorii care săpau la o rețea de gaz

Mormânt etrusc intact cu peste 100 de artefacte, descoperit în Italia

Peste 100 de artefacte descoperite într-un mormânt vechi de 2.800 de ani al unei rude a regelui Midas