Halloweenul modern înseamnă pentru mulți dovleci sculptați, dulciuri, decoruri și costume spectaculoase, dar istoria acestei tradiții este destul de departe de partea festivă.
În Europa medievală și chiar în vremuri mai vechi, masa de Halloween – sau de Samhain, sărbătoarea celtică precreștină ce corespunde aproximativ calendaristic sărbătorilor „Ziua morților” și „Halloween” și care marchează trecerea dintre anotimpuri, avea o dimensiune magică.
Oamenii pregăteau mâncare, dar în același timp încercau să se apere de spirite, să afle viitorul ori să mențină legătura cu cei plecați. Rețetele, la rândul lor, nu erau simple feluri de mâncare, ci adevărate „texte” codificate, în care fiecare ingredient sau obiect ascuns în aluat avea o semnificație. În jurul lor s-au născut mituri, speranțe și povești care dau un gust aparte acestui anotimp.
În Irlanda, nimic nu anunță Halloween-ul mai bine decât barmbrack, o pâine dulce cu stafide și alte fructe uscate. Ceea ce o face specială este, desigur, gustul ei, dar mai ales surpriza ascunsă în interior: bucăți mici de obiecte care prezic viitorul. O monedă, de exemplu, se spune că aduce noroc și bogăție, un inel vestește căsătorie, un nasture sugerează că mariajul nu va veni prea curând, iar o bucățică de pânză anunță necazuri ori sărăcie.
Odată tăiată, fiecare felie devine un joc al destinului, iar mesele de familie se transformă într-un fel de ritual de ghicire. Astăzi, de obicei doar inelul se mai ascunde în pâine, însă tradiția a supraviețuit, iar barmbrack se vinde în magazine în toată Irlanda în perioada Halloweenului, fiecare pachet ascunzându-și propriul „secret”.
În Anglia medievală, obiceiul de a pregăti soul cakes (prăjituri de suflet) a fost legat de sărbătoarea Tuturor Sfinților și a Tuturor Morților. Copiii și săracii mergeau din casă în casă, cântând sau rostind rugăciuni pentru sufletele celor decedați, în schimbul prăjiturilor.
Fiecare „soul cake”, mai mult decât un desert, era o monedă spirituală, o ofrandă adusă pentru liniștea celor din lumea de dincolo. Această tradiție, transformată de-a lungul timpului, a influențat chiar obiceiul modern al colindatului de Halloween.
Tot din Irlanda vine colcannon, un piure de cartofi amestecat cu varză creață sau varză normală. Și aici, ca în barmbrack, se obișnuia ascunderea obiectelor care prevestesc viitorul. Un inel vestea căsătoria, o monedă aducea prosperitate, iar o păpușă din țesătură putea sugera nașterea unui copil. Este fascinant cum, în aceste mâncăruri simple, oamenii reușeau să citească povești întregi despre viața lor, ca și cum destinul ar fi fost scris în cartofi și varză.
Fructele de toamnă, aparent banale, aveau și ele un rol ritualic. Merele, asociate adesea cu spiritele, erau folosite în jocuri de noroc precum „apple bobbing” (prinderea merelor din apă), dar și în avertismente. În folclorul irlandez, se spunea că merele culese în noaptea de Halloween erau „aflate sub vraja púca”, spirit capricios care putea aduce atât noroc, cât și ghinion. Nucile aruncate în foc deveneau un oracol al dragostei: dacă ardeau liniștite una lângă alta, însemna că iubirea va rezista, iar dacă se depărtau sau explodau separat, era semn de despărțire.
În cealaltă parte a lumii, în Mexic, sărbătoarea Día de los Muertos aduce cu sine Pan de Muerto („pâinea morților”), o pâine dulce decorată cu aluat modelat în formă de oase, plasată pe altare împreună cu lumânări și fotografii, ca o ofrandă pentru cei plecați. În loc să sperie, această pâine are un rol de reconciliere: leagă familia de cei morți, aducându-i aproape prin gust și memorie.
În spațiul românesc, în loc de Halloween, oamenii cinsteau Moșii de Toamnă, ori Sâmbăta Morților, o sărbătoare a pomenirii strămoșilor.
„Sâmbătă, 2 noiembrie 2024, Biserica Ortodoxă a rânduit să se facă pomenirea morților. Pomenirea din această zi este cunoscută și sub denumirea de Moșii de toamnă. Cuvântul moși vine de la strămoși și semnifică toți înaintașii noștri trecuți la cele veșnice. Ținînd seama că nu știm unde se află cei morți, ne rugăm atât pentru cei din iad, cât și pentru cei din rai.”
În cazul Moșior de Toamnă, nu era vorba doar de preparatele împărțite pentru suflete, ci și de felul în care comunitatea întreagă se aduna în jurul unei mese încărcate de semnificații. Coliva, colacii sau mâncărurile gătite ajungeau să definească o punte între lumi, un mod de a spune că legătura dintre vii și morți rămâne vie. În unele sate, se aprindeau lumânări la porți sau la marginea drumului, ca spiritele să găsească drumul spre casă. În Balcani, mesele rituale includeau grâne, vin și pâine, dar ceea ce impresiona era tăcerea plină de respect și credința că, pentru câteva clipe, hotarul dintre lumi se subția.
Privind în ansamblu, toate aceste obiceiuri care includ diverse alimente demonstrează același lucru: în fața morții și a necunoscutului, oamenii au folosit bucătăria ca limbaj al speranței și al temerii, ele spunând o poveste despre cum mâncarea devine ritual, profeție, protecție și, mai ales, despre dorința strămoșilor de a crede că ceea ce mănânci într-o noapte specială poate schimba ceea ce trăiești într-un an întreg.
Surse:
https://lolomercadito.com/blogs/news/dia-de-muertos-traditions-what-is-pan-de-muerto